ZARÁF zarafi s. m. 1. (Invechit shi arhaizant) Persoana care se indeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. camatar. Meshterul Tadeus a tras punga shi a numarat frunte linga frunte zarafului douazeci shi shase de taleri. SADOVEANU N. P. 217. Au venit shi multzi negustori turci. Aceshtia erau insa mai ales zarafi shi vinzatori de lucruri mici shi scumpe. GALACTION O. I 261. Iesheam de la un zaraf al meu coboram scara shi grabeam sajung la locul unde miam lasat cabrioletul. C. PETRESCU A. R. 38. 2. (Invechit) Casier al vistieriei. Am dat zarafului (casierului) de la Cochii Vechi lei 1000. FILIMON C. 230. Zarafii sa pribegit Nu mai ne vine dijmarit. MAT. FOLK. 97.