Definitzia cu ID-ul 514418:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
zaráf (fi) s. m. Camatar. bancher. Mr. saraf megl. zaraf. Tc. (arab.) sarraf (Roesler 592; SHeineanu II 386; Ronzevalle 110) cf. ngr. ζαράφι alb. bg. sb. saraf. Der. zarafie s. f. (localul zarafului; camatarie); zaraflic s. n. (schimb speculatzie cu bani).