zápis sn [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. I, 100/30 / V: ~pes, (înv) ~ă sf, (reg) ~t / A și: zapís / Pl: ~e și ~uri / E: slv записъ] 1 (Îvp) Dovadă scrisă Si: act (4), certificat (1), document (1), (îrg) zapiscă (1). 2 (Înv; îs) ~ de frăție Contract. 3 (Îvr) Testament (1).

zapis s.n. (înv.) Document, înscris, act. Nu avea nici un fel de zapis (CA. PETR.). ◊ Zapis de datorie v. datorie. ◊ Fig. Pe zapisele lumii s-a șters sub lacrimi scrisul (VOIC.). • pl. -e. /<slav. запись.

ZÁPIS, zapise, s. n. (Învechit) Dovadă scrisă, document; înscris, l-a mai venit necăjitului inima la loc. Pîrcălăbia era aproape, în celălalt capăt al medeanului, și au făcut zapis. SADOVEANU, D. P. 153. Nu putu dovedi că el e proprietarul locului, căci nu avea nici un fel de zapis. CAMIL PETRESCU, O. II 89. Să fie știut, prin acest zapis de veșnică vînzare, că eu, Pepelea, am vîndut d-sale, giupînului Arvinte, casa mea ce-o am de la părinți și că am primit toți banii. ALECSANDRI, T. I 319. Între oamenii cinstiți vorba e zapis. PĂSCULESCU, L. P. 112.

ZÁPIS, zapisuri, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Slav (v. sl. zapisŭ).

ZÁPIS ~e n. înv. Act (de vânzare sau cumpărare); document. /<sl. zapisu

zàpis n. act de cumpărare sau de vânzare (între răzeși). [Slav. ZAPISŬ, înscris].

zápis n., pl. e (vsl. za-pisŭ. V. ispisoc, opis). Rar azĭ. Contract, act scris. V. zdelcă.

zápes sn vz zapis

zápisă sf vz zapis

zápist sn vz zapis

zápis (înv.) s. n., pl. zápise

zápis s. n., pl. zápise

ZÁPIS s. v. act, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, piesă.

zapis s. v. ACT. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. PIESĂ.

zápis (-se), s. n. – Document, înscris. Sl. zapisŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 228; Conev 79), cf. pisanie.

zapís, zapise, zapisuri, s.n. – (înv.) Document, înscris: „...care a făcut zapis cu dracul” (Bilțiu, 1999: 390). – Din sl. zapisǔ „înscris” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).