zabala sf [At: PSALT. HUR. 26^r/20 / V: (reg) zabiaua zablaua zaba ~baua (refacut dupa forma articulata) zabea ~beala ~beaua (refacut dupa forma articulata) ~bila ~brea ~brila zambila zavala zabeaua (inv) zeb~ zoabe sfp zobala zobeala zuba zubala zuba zubeala / Pl: ~le (irg) ~bele (reg) ~baii zabeli zebele / E: mg zabola] 1 (Pop) Parte a capastrului constand intro bara subtzire de metal cu doua bratze prevazute cu cate un inel mare care se introduce in gura calului inapoia ultimilor incisivi pentru al struni shi pentru al conduce Si: (reg) mushtiuc pastruga¹. 2 (Pop) Bubitza albicioasa molipsitoare care apare la oameni (in special la copii) in coltzul gurii shi la vite pe buze Si: ragada (1) zobitza (2). 3 (Reg) Zambre (1). 4 (Trs; lpl) Bale (1). 5 (Mpl) Coltzurile carnoase (uneori albicioase) ale ciocului unor pui de pasari.

zabala s.f. 1 Piesa a capastrului constind intro bara subtzire de metal cu doua bratze prevazute cu cite un inel mare care se introduce in gura calului inapoia ultimilor incisivi pentru al struni shi al conduce. Tinarul indeamna calul tzinind scurt zabala (CAR.). ◊ Fig. Pui patimei zabala shi friu inchipuirii (VOIC.). 2 (fam.; mai ales la pl.) Bubulitza albicioasa molipsitoare care apare la oameni in coltzurile gurii shi la vite pe buze; zabalutza. 3 (la pl.) Bale. 4 (la pl.) Coltzurile carnoase ale ciocului unor pui de pasari. • pl. e. /<magh. zabola.

ZABÁLA zabale s. f. 1. (La sg. sau la pl. cu valoare de sg.) Parte a capastrului constind dintro bara subtzire de metal cu doua bratze care se introduce in gura calului capetele friului petrecinduse prin cite un inel la capetele ei pentru k animalul sa poata fi strunit. Prefectul... se departa repede spre trasura printzului carel ashtepta indaratul garii cu vizitiul tzigan pe capra shi caii negri nervoshi scurmind pamintul shi mesteeindushi zabalele. DUMITRIU B. F. 13. La doi pashi de el caii se oprira iar el sari deodata drept in picioare apucindui de zabale. BUJOR S. 153. Tinarul indeamna calul tzinind scurt zabala. CARAGIALE P. 44. Iar de fagiimbatrinitzi Stau rind caii priponitzi Cu funii de grea matasa SHi cu zabale alese. HODOSH P. P. 201. 2. (La pl.) Bubulitze albicioase molipsitoare care se ivesc la oameni (mai ales la copii) in coltzurile gurii shi la vite pe buze. 3. (La pl.) Bale. Leleai cu briu shi cu zale SHi la gura cu zabale. TZipatzi lele zalele SHitzi shterge zabalele! SHEZ. XII 151. 4. (Mai ales la pl.) Coltzurile umflate albicioase ale ciocului puilor de pasare. Pl. shi: (Mold.) zabali (C. PETRESCU I. II 104) shi zabele (SHEZ. I 77 ib. II 130).

ZABÁLA zabale s. f. 1. Parte a capastrului constand dintro bara subtzire de metal cu doua bratze care se introduce in gura calului pentru al struni shi al conduce. 2. (La pl.) Bubulitze albicioase molipsitoare care se ivesc la oameni in coltzurile gurii shi la vite pe buze. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Coltzurile carnoase ale ciocului unor pui de pasari. Magh. zabola.

ZABÁLA ~e f. 1) Piesa constand din doua bare metalice unite flexibil intre ele shi fixate in partea de jos a capastrului care se introduce in gura calului pentru al putea struni ori conduce. 2) la pl. Bubulitze molipsitoare care apar mai ales la copii in coltzurile gurii (shi la vite pe buze). 3) (la puii unor pasari) Coltz carnos shi galben de la radacina ciocului. [G.D. zabalei] /<ung. zabola

zabala f. 1. partea fraului ce se pune in gura calului; 2. Mold. rana (la gura calului shi la om): zabale la gura. [Ung. ZABOLA].

zabála shi (est) za f. pl. e (ung. zabola zabala d. ceh. zubadlo bg. zŭbolec care vine d. vsl. zombŭ dinte. Feru (dintr’o singura bucata) care se pune in gura caluluĭ k sa poata fi strunit cind nu asculta numaĭ de zabalutza. (Se numeshte shi mushtiuc shi trinzea). Pl. Un fel de bubulitze molipsitoare care se fac la incheĭeturile buzelor la kĭ shi la oamenĭ.

zabiáua sf vz zabala

zabláua sf vz zabala

zebala sf vz zabala

zoabe sfp vz zabala

zobala sf vz zabala

zobeala² sf vz zabala

zuba sf vz zabala

zubala sf vz zabala

zuba sf vz zabala

zubeala sf vz zabala

zabála V. zabala.

zabála s. f. g.d. art. zabálei; pl. zabále

zabála s. f. g.d. art. zabálei; pl. zabále

zabala le.

ZABÁLA s. 1. (reg.) mushtiuc. (~ pusa in gura calului.) 2. (MED.; la pl.) ragada zabalutza (prin Ban.) zobele (pl.).

ZABÁLA s. v. herpes.

ZABALA s. 1. (reg.) mushtiuc. (~ pusa in gura calului.) 2. (MED.; la pl.) ragada zabalutza (prin Ban.) zobele (pl.).

zabala s. v. HERPES.

zabála (le) s. f. 1. Inel frina a calului. 2. Spuzeala la coltzul gurii. Var. Banat zobele. Sl. ząbŭ „dinte” prin intermediul mag. zabola (Diez Gramm. I 446; Cihac II 539; Gáldi Dict. 99). Sb. zabala (Conev 103) pare a proveni din rom. Der. zabalos adj. (cu zabale); inzabala vb. (a pune zabale; a domina a stapini); zabalutza s. f. (lantzishor de friu). Pentru extensiunea lui zabala „spuzeala” (Olt. Munt. Dobr.) cf. ALR I 27. Cf. zimba zimtz.

zabála zabale s.f. (reg.; med.) „Bubitze albicioase in coltzul gurii; k sa treaca e bine sa te shtergi la gura cu coada matzii” (Faiciuc 1998: 103) sau cu o shtergura din tzesatura dura. Din magh. zabola „zabala” (SHaineanu Scriban DLRM DEX MDA) < sl. zabǔ „dinte” (Diez Cihac Galdi cf. DER).

a pune zabala expr. (intl.) a nu denuntza (pe cineva); a nu recunoashte (pe cineva).

a pune zabala asului expr. (cart.) ashi pastra asul deasupra pachetului de cartzi impartzite la pocher.