zabála (le) s. f. 1. Inel frina a calului. 2. Spuzeala la coltzul gurii. Var. Banat zobele. Sl. ząbŭ „dinte” prin intermediul mag. zabola (Diez Gramm. I 446; Cihac II 539; Gáldi Dict. 99). Sb. zabala (Conev 103) pare a proveni din rom. Der. zabalos adj. (cu zabale); inzabala vb. (a pune zabale; a domina a stapini); zabalutza s. f. (lantzishor de friu). Pentru extensiunea lui zabala „spuzeala” (Olt. Munt. Dobr.) cf. ALR I 27. Cf. zimba zimtz.