ZABALÚTZA zabalutze s. f. 1. Zabala (1) mai simpla compusa din doua bare imbinate intre ele. 2. Zabala (2). Zabala + suf. utza.

zabalutza sf [At: POLIZU / V: (reg) ~bel~ / Pl: ~tze (reg) ~tzi / E: zabala + utza] 14 (SHhp) Zabala (12) (mica). 5 (Pop) Struna¹.

zabalutza s.f. 1 Un fel de zabala mai simpla compusa din doua bare imbinate intre ele folosite pentru a conduce calul. 2 Zabala (la coltzurile gurii). Copilului i aparuse o zabalutza. • pl. e. /zabala + utza.

ZABALÚTZA zabalutze s. f. 1. Un fel de zabala (1) mai simpla compusa din doua bare imbinate intre ele servind pentru a conduce calul. 2. Zabala (2). Zabala + suf. utza.

ZABALÚTZA zabalutze s. f. Un fel de zabala mai simpla compusa din doua bare imbinate intre ele servind pentru a conduce calul. Ion Leahu apuca dirlogii cailor aproape de zabalutze. MIHALE O. 509.

ZABALÚTZA zabalutze s. f. Un fel de zabala mai simpla compusa din doua bare imbinate intre ele servind pentru a conduce calul. Din zabala + suf. utza.

zabalutza f. lantzishor la frau prins sub falcile calului.

zabalútza f. pl. e (dim. d. zabala). Zabala cea mica (numita shi trinzelutza compusa din doŭa bratze de fer) care de ordinar ajunge p. a conduce calu. (TZaraniĭ nu se servesc de cit de ĭa). V. struna.

zabalútza s. f. g.d. art. zabalútzei; pl. zabalútze

zabalútza s. f. g.d. art. zabalútzei; pl. zabalútze

ZABALÚTZA s. 1. v. struna. 2. v. ragada.

ZABALUTZA s. 1. struna. (~ la zabala capastrului.) 2. (MED.) ragada zabale (pl.) (prin Ban.) zobele (pl.).