ZABÁLA zabale s. f. 1. (La sg. sau la pl. cu valoare de sg.) Parte a capastrului constind dintro bara subtzire de metal cu doua bratze care se introduce in gura calului capetele friului petrecinduse prin cite un inel la capetele ei pentru k animalul sa poata fi strunit. Prefectul... se departa repede spre trasura printzului carel ashtepta indaratul garii cu vizitiul tzigan pe capra shi caii negri nervoshi scurmind pamintul shi mesteeindushi zabalele. DUMITRIU B. F. 13. La doi pashi de el caii se oprira iar el sari deodata drept in picioare apucindui de zabale. BUJOR S. 153. Tinarul indeamna calul tzinind scurt zabala. CARAGIALE P. 44. Iar de fagiimbatrinitzi Stau rind caii priponitzi Cu funii de grea matasa SHi cu zabale alese. HODOSH P. P. 201. 2. (La pl.) Bubulitze albicioase molipsitoare care se ivesc la oameni (mai ales la copii) in coltzurile gurii shi la vite pe buze. 3. (La pl.) Bale. Leleai cu briu shi cu zale SHi la gura cu zabale. TZipatzi lele zalele SHitzi shterge zabalele! SHEZ. XII 151. 4. (Mai ales la pl.) Coltzurile umflate albicioase ale ciocului puilor de pasare. Pl. shi: (Mold.) zabali (C. PETRESCU I. II 104) shi zabele (SHEZ. I 77 ib. II 130).