16 definiții pentru zăngănitură

Explicative DEX

ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Zăngăni + suf. -tură.

ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Zăngăni + suf. -tură.

zăngănitură sf [At: DDRF / V: zân~, (reg) zin~ / Pl: ~ri / E: zăngăni + -itură] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zăngănitură s.f. Zăngănit. • pl. -i. și zăngăitură, zîngănitură s.f. /zăngăni + -tură.

ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. – Variante: zîngăitúră, zăngăitúră (ODOBESCU, S. I 67), zîngănitúră s. f.

ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Din zăngăni + suf. -(i)tură.

zăngănitură f. zăngănit prelung.

ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

zingănitură sf vz zăngănitură

zăngăitură s.f. v. zăngănitură.

ZÎNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

ZÎNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.

Ortografice DOOM

zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri

zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri

Relaționale

ZĂNGĂNITÚRĂ s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.

ZĂNGĂNITURĂ s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)

Intrare: zăngănitură
zăngănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngănitură
  • zăngănitura
plural
  • zăngănituri
  • zăngăniturile
genitiv-dativ singular
  • zăngănituri
  • zăngăniturii
plural
  • zăngănituri
  • zăngăniturilor
vocativ singular —
plural —
zângănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zângănitură
  • zângănitura
plural
  • zângănituri
  • zângăniturile
genitiv-dativ singular
  • zângănituri
  • zângăniturii
plural
  • zângănituri
  • zângăniturilor
vocativ singular —
plural —
zăngăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngăitură
  • zăngăitura
plural
  • zăngăituri
  • zăngăiturile
genitiv-dativ singular
  • zăngăituri
  • zăngăiturii
plural
  • zăngăituri
  • zăngăiturilor
vocativ singular —
plural —
zângăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zângăitură
  • zângăitura
plural
  • zângăituri
  • zângăiturile
genitiv-dativ singular
  • zângăituri
  • zângăiturii
plural
  • zângăituri
  • zângăiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăngănitură, zăngăniturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Zăngăni + sufix -tură. DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.