ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni.

zăngănire sf [At: ALECSANDRI, P. III, 33 / V: (rar) zărg~, zânghin~, (înv) zinghen~, zin~, zân~ / Pl: ~ri / E: zăngăni] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zăngănire s.f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. Zăngăniri de multâfierărie (HOG.). • pl. -i. și zingănire, zinghenire, zîngănire s.f. /v. zăngăni.

ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni.

ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zângăníre, zingheníre s. f.]

zingănire sf vz zăngănire

zinghenire sf vz zăngănire

zingănire s.f. v. zăngănire.

zinghenire s.f. v. zăngănire.

ZĂNGANÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zornăit, zăngănit. Pe drum se-nșiră-o oaste; e oastea proletară. Nici zăngăniri de arme, nici sarbădă fanfară... Ci ochii veseli cată: că-n albe slove-i scris, Pe flamurile roșii, lumina unui vis. PĂUN-PINCIO, P. 93. – Variante: zîngăníre, zingăníre (la TDRG), zingheníre (ALECSANDRI, P. II 16) s. f.

ZÎNGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

zăngăníre s. f., g.-d. art. zăngănírii; pl. zăngăníri

zăngăníre s. f., g.-d. art. zăngănírii; pl. zăngăníri

ZĂNGĂNÍRE s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.

ZĂNGĂNIRE s. 1. zăngăneală, zăngănit, zăngănitură, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)