16 definiții pentru vântura
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).
vântura [At: COD. VOR.2 55v/12 / V: (reg) vâlt~, ~ri / Pzi: vântur, (îrg) ~rez, (reg) vântor / E: ml ventulare (= ventilare)] 1 vt(a) (C. i. boabe de cereale sau semințe) A face să cadă de la mică înălțime, în scopul curățării de impuritățile ușoare cu ajutorul vântului (1) Si: (reg) a pălui1. 2 vt(a) (C. i. boabe de cereale sau semințe) A curăța de impurități cu ajutorul unei mașini speciale Si: (reg) a pălui1. 3 vt (Bis; înv; fig) A alege binele de rău, despărțind pe cei buni de cei răi. 4 vt (Înv; fig; îe) A ~ vântul A-și pierde timpul. 5 vt (Pop; îc) ~ră-vânt Pierde-vară. 6 vt (Pan; c. i. o materie sub formă de pulbere, o îngrămădire de obiecte mărunte etc.) A ridica în aer și a lăsa să cadă (împrăștiindu-se). 7 vt (Pop; îc) ~ră-cenușă Om fără căpătâi. 8 vt (Fig; c. i. grupuri, mulțimi de oameni) A împrăștia. 9 vt (Fig; c. i. grupuri, mulțimi de oameni) A nimici. 10 vt (Fig) A face să dispară fără urmă. 11 vt (Fig; c. i. bani) A cheltui fără chibzuială Si: a risipi. 12 vt (Fig; c. i. idei, teorii etc.) A cerceta cu atenție Si: a analiza (1). 13 vt (Pop; c. i. grăunțe de cereale) A întoarce cu lopata pentru a aerisi, prevenind astfel mucegăirea, alterarea. 14 vt (Pop; într-o ghicitoare) A răscoli pământul. 15 vt (C. i. lichide) A vărsa de mai multe ori dintr-un recipient într-altul (pentru a răci, a amesteca etc.). 16 vt (C. i. apa) A aerisi prin agitare. 17 vt (Pop; c. i. zeama de varză) A pritoci. 18 vt A agita într-o parte și în alta prin aer. 19 vi (Poetic; d. păsări) A fâlfâi din aripi. 20 vi (Reg) A produce o mișcare a aerului printr-o deplasare rapidă sau prin agitarea unui obiect. 21 vt (Rar) A răsfoi1. 22 vt (Fig) A neliniști. 23 vrp A fi mișcat într-o parte și în alta sub acțiunea vântului (1). 24 vt (C. i. știri, idei etc.) A difuza (2). 25 vt (C. i. știri, idei etc.) A colporta. 26 vt (Îc) ~ră-vorbe (sau -vorbă) Palavragiu. 27 vr A umbla (repede) încoace și încolo. 28 vr (Reg; îf vânturi) A se plimba. 29 vr A se succeda. 30 vr A se derula prin fața ochilor. 31 vr (Reg) A se da de-a tumba. 32 vt (Cu complementul „lumea”, „țara” etc.) A străbate. 33 vt (Îc) ~ră-lume (sau -țară) Hoinar (3). 34 vt (Îac) Aventurier (1). 35 vt A purta dintr-un loc în altul. 36 vt (Îrg; c. i. o încăpere) A aerisi (1). 37 vt (Pop; d. vânt) A sufla lin, atingând ușor fața.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume[1] sau vântură-țară s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare). modificată
- În original vântură-lemne. — gall
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).
- sursa: DEX '84 (1984)
- adăugată de gall
- acțiuni
A VÂNTURÁ vântur tranz. 1) (cereale) A trece prin vânturătoare. 2) fig. A face să se împrăștie, să se spulbere. A-i ~ pe năvălitori. 3) (moarea) A scoate din vas și a turna la loc de câteva ori la rând; a pritoci. 4) A mișca într-o parte și în alta; a agita. ~ căciulile în aer. 5) fig. (vorbe, vești, știri) A interpreta în fel și chip; a comenta în mod subiectiv. ~ intrigi. 6) A umbla mult; a bate drumurile. ◊ ~ lumea a călători mult. /<lat. ventulare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vânturà v. 1. a curăța grânele scuturându-le de mai multe ori: a vântura grâul; 2. fig a curăța: să vânture ca pleava oștirile dușmane AL.; 3. a străbate repede: ce vântură Europa cu spada veșnic goală Al. [Lat. VENTULARE = VENTILARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vîntura vb. I. tr. 1 (compl. indică boabe mai ales de cereale, semințe) A trece prin vînturătoare sau a face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vîntul să împrăștie impuritățile ușoare. Un gospodar își vîntura grîul de pleavă (BLA.). ◊ Fig. (compl. indică grupuri, mulțimi de oameni) A împrăștia, a risipi; a spulbera. Doamne, nebunia și slăbiciunea mea sînt de la acel care ține în mînile sale văzduhul și pămîntul și care împărățiile ca pleava le vîntură (SADOV.). 2 (pop.; compl. indică lichide) A vărsa de mai multe ori dintr-un vas în altul pentru a răci, pentru a amesteca etc. E o supă cum n-am mai mîncat... – o vîntură cu lingura (CA. PETR.). 3 A mișca într-o parte și în alta prin aer; a flutura a agita. Gheorghe răsturnă veșmintele, le scutură, le vîntură (VOIC.). ◊ Fig. (fam.) I-a vînturat pe sub nas o promisiune. ♦ Fig. A frămînta, a tulbura. Ce cumplit îmi vînturi mintea, și cu ce-ndărjire-mi scurmi Noaptea gîndurilor mele, Moarte, cînd îți stau în față! (VLAH.). 4 Fig. (compl. indică știri, idei etc.) A răspîndi, a difuza; a colporta. Chestiunea o să fie vînturatâ fără nici un rost de agitatorii de stradă (CA. PETR.). 5 Fig. A cutreiera, a colinda, a străbate. El vînturase văzduhul și cutreierase pămîntul (ISP.). ◊ Expr. A vîntura mări și țări v. mare. ◊ Compus: vîntură-lume (sau -țară) s.m. invar. = om hoinar, aventurier. Țara, sătulă de dînsul, îl lăsă a fi bătut de un vîntură-lume grec (IORGA). 6 (despre vînt) A sufla, a bate peste... • prez. ind. vîntur. /lat. ventulare = ventilare.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VÎNTURÁ, vî́ntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vînturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime, pentru ca vîntul să împrăștie impuritățile ușoare. Blajina noră... acuși pisa mălaiul și-l vîntura. CREANGĂ, P. 6. Și griul se triera și flăcăi îl vîntura. ALECSANDRI, P. P. 389. Este un iepure șchiop Într-un vîrf de plop Și vîntură bob (Vîntul). GOROVEI, C. 397. ◊ Absol. Cînd ajunse acasă, Chirică trierase, vînturase, măcinase. CREANGĂ, P. 160. ◊ Fig. Sînt idei care... cer să fie dezbătute, analizate și cernute prin sita discuțiunilor publice, pînă cînd, despărțite și vînturate de orice tărîțe, va rămînea numai grăunțele curat. ODOBESCU, S. III 407. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. Morile vuiau de-a lungul apei, vînturînd prin spițele lor late talazele limpezi și clăbucite de spumă. DELAVRANCEA, T. 204. Peste-un ceas păgînitatea e ca pleava vînturată. EMINESCU, O. I 148. Să vînture ca pleava oștirile dușmane. ALECSANDRI, O. 207. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul (pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc.). (Refl. pas.) După ce se capătă zeama colorată, se lasă de se răcește bine sau se vîntură dintr-un vas în altul. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 53. 3. A mișca încoace și încolo; a agita. V. flutura. Vîntura în mînă o biciușcă. PAS, Z. I 49. Cîțiva călăreți ieșiră din rînduri și începură a-și vîntura brațele în aer. SADOVEANU, O. I 183. Și chiuind se tot duceau feciorii vînturînd căciulile. MIRONESCU, S. A. 56. ◊ Refl. pas. Deasupra mulțimii de țărani se vînturau securile și ciomegele. DUMITRIU, N. 112. ♦ Refl. A umbla repede (și fără rost) de colo pînă colo. Trîntea ușile mînioasă și se vîntura în ogradă de la zămnic la poieți. C. PETRESCU, R. DR. 242. ♦ A răscoli, a răsturna, a întoarce pe dos. Mă șuii pe doi scai Și vedeam doi cai Și vîntul Vînturînd pămîntul (Plugul). GOROVEI, C. 298. ◊ Fig. Încruntat își vîntura sub țilindru tot soiul de întrebări și răspunsuri C. PETRESCU, A. R. 34. Ce grozav îmi vînturi mintea... moarte. VLAHUȚĂ, P. 45. 4. Fig. (Cu privire la fapte, vorbe etc.) A da în vileag, a povesti, a comenta. Femeile vîntură intrigile obicinuite ale capitalei. DELAVRANCEA, la CADE. 5. (Cu complementul«lumea»,«țara» sau un echivalent al acestuia) A cutreiera, a colinda, a răscoli. Copil el să fie-acum. S-alerge cu dragii tovarăși, Să vînture lumea pe plac! COȘBUC, P. II 95. Crăișarule să aibi tu puterea mea, ai vîntura țările și mările. CREANGĂ, P. 190. M-am săturat de vînturat lumea. ALECSANDRI, T. I 438. 6. Fig. (Rar, cu subiectul «vîntul») A sufla, a bate peste... Eu m-aș face vînt de vară. Fața vîntura-ți-o-aș. ALECSANDRI, P. P. 367.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vî́ntur, a -á v. tr. (lat. véntulo, -áre, d. ventus, vînt. V. zvîntur, ventilez). Curăț grăunțele de pleavă, aruncîndu-le în aer ca să le bată vîntu și să înlăture pleava saŭ le agit cu lopata ca să se ventileze. Fig. Resping, împrăștiĭ: a-ĭ vîntura pe dușmanĭ. Cutreĭer: a vîntura lumea. Agit, discut (în ainte de a aduce în deliberare): a vîntura o ideĭe. V. refl. Vin des, mă tot duc și vin, mă zvîntur, mă fîțîĭ, cutreĭer: Ce te tot vînturĭ pe aicĭ? Acest om s’a vînturat pin toată lumea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3 vấntură
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vânturá vb., ind. prez. 1 sg. vântur, 3 sg. și pl. vântură
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VÂNTURÁ vb. 1. (AGRON.) a triora. (~ semințele cu triorul.) 2. v. împrăștia. 3. v. perinda. 4. v. cutreiera. 5. v. flutura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÂNTURÁ vb. v. bate, sufla, trece.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÎNTURA vb. 1. (AGRON.) a triora. (~ semințele cu triorul.) 2. a împrăștia, a risipi, a spulbera, (înv.) a spîrcui. (A-i ~ pe dușmani în cele patru zări.) 3. a se perinda, a se succeda. (Multă lume se ~ pe acolo.) 4. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a străbate, (pop. și fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. și reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rînd orașele și satele.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vîntura vb. v. BATE. SUFLA. TRECE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a vântura mălaiul (cuiva) expr. a lua / a câștiga / a fura banii (cuiva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT2) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
vântura, vânturverb
- 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Blajina noră... acuși pisa mălaiul și-l vîntura. CREANGĂ, P. 6. DLRLC
- Și grîul se triera și flăcăi îl vîntura. ALECSANDRI, P. P. 389. DLRLC
- Este un iepure șchiop Într-un vîrf de plop Și vîntură bob (Vântul). GOROVEI, C. 397. DLRLC
- Cînd ajunse acasă, Chirică trierase, vînturase, măcinase. CREANGĂ, P. 160. DLRLC
- Sînt idei care... cer să fie dezbătute, analizate și cernute prin sita discuțiunilor publice, pînă cînd, despărțite și vînturate de orice tărîțe, va rămînea numai grăunțele curat. ODOBESCU, S. III 407. DLRLC
-
- Morile vuiau de-a lungul apei, vînturînd prin spițele lor late talazele limpezi și clăbucite de spumă. DELAVRANCEA, T. 204. DLRLC
- Peste-un ceas păgînitatea e ca pleava vînturată. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
- Să vînture ca pleava oștirile dușmane. ALECSANDRI, O. 207. DLRLC
-
-
- 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: pritoci
- După ce se capătă zeama colorată, se lasă de se răcește bine sau se vîntură dintr-un vas în altul. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 53. DLRLC
-
- 3. A mișca încoace și încolo. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: agita
- Vîntura în mînă o biciușcă. PAS, Z. I 49. DLRLC
- Cîțiva călăreți ieșiră din rînduri și începură a-și vîntura brațele în aer. SADOVEANU, O. I 183. DLRLC
- Și chiuind se tot duceau feciorii vînturînd căciulile. MIRONESCU, S. A. 56. DLRLC
- Deasupra mulțimii de țărani se vînturau securile și ciomegele. DUMITRIU, N. 112. DLRLC
- 3.1. A umbla repede (și fără rost) de colo până colo. DLRLC
- Trîntea ușile mînioasă și se vîntura în ogradă de la zămnic la poieți. C. PETRESCU, R. DR. 242. DLRLC
-
-
- Mă suii pe doi scai Și vedeam doi cai Și vîntul Vînturînd pămîntul (Plugul). GOROVEI, C. 298. DLRLC
- Încruntat își vîntura sub țilindru tot soiul de întrebări și răspunsuri. C. PETRESCU, A. R. 34. DLRLC
- Ce grozav îmi vînturi mintea... moarte. VLAHUȚĂ, P. 45. DLRLC
-
-
-
- Femeile vîntură intrigile obicinuite ale capitalei. DELAVRANCEA, la CADE. DLRLC
-
-
- Copil el să fie-acum... S-alerge cu dragii tovarăși, Să vînture lumea pe plac! COȘBUC, P. II 95. DLRLC
- Crăișorule... să aibi tu puterea mea, ai vîntura țările și mările. CREANGĂ, P. 190. DLRLC
- M-am săturat de vînturat lumea. ALECSANDRI, T. I 438. DLRLC
- A vântura lumea = a călători mult. NODEXsinonime: călători
-
- 6. (Despre vânt) A bate peste... DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sufla
- Eu m-aș face vînt de vară. Fața vîntura-ți-o-aș. ALECSANDRI, P. P. 367. DLRLC
-
etimologie:
- ventulare (= ventilare). DEX '09 NODEX