VRÁBIE vrabii s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritzate cu negru cu pantecele cenushiu cu ciocul scurt conic shi cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabiai tot pui (shi ea moare de batrana) se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. Din sl. vrabiĭ.

vrabie sf [At: (a. 1465) DRHB I 220 ap. TDRG / Pl: vrabii / E: vsl вравий] 1 Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritzate cu cu negru cu pantecele cenushiu cu ciocul scurt conic shi cu coada trunchiata Si: vrabete (Passer domesticus). 2 (Ic) ~detrestie (reg) ~destuf Pasare migratoare cu capul shi gusha de culoare neagra shi cu aripile dungate in negru ruginiu shi alb (Emberiza schoenidus). 3 (Ie) A avea minte de ~ A fi lipsit de judecata. 4 (Ie) ~iai tot pui (shi ea moare de batrana) Se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. 5 (Reg; ics) Dea vrabiile Joc de copii in care jucatorii ishi schimba intre ei locurile.

vrabie s.f. (ornit.) Pasare sedentara de talie mica din ordinul paseriformelor cu penele de culoare bruna impestritzate cu negru cu pintecele cenushiu cu ciocul scurt conic shi cu coada trunchiata (Passer domesticus); vrabete. De aci inainte vai shi amar de bietele vrabii de pe garduri! (ODOB.). ◊ Zic. Vrabia malai viseaza. Nu da vrabia din mina pe cioara din par (sau de pe gard). ◊ Compar. Mimi... era k o vrabie care izbeshte incoace shi incolo orbita de incapere shi zapacita de oameni (PAPAD.). Δ Expr. A avea minte de vrabie (sau cit o vrabie) se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabiai tot pui (shi ea moare de batrina) se spune despre o persoana care pare mai tinara decit este. A minca cit o vrabie v. minca. • pl. vrabii. g.d. iei. shi (reg.) vrabe vravie s.f. /<sl. veche врабни.

VRÁBIE vrabii s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritzate cu negru cu pantecele cenushiu cu ciocul scurt conic shi cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabiai tot pui (shi ea moare de batrana) se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. Din sl. vrabiĩ.

VRÁBIE vrabii s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritzate cu negru pe spate cu pintecele acoperit cu puf cenushiu cu ciocul scurt conic; traieshte pe linga locuintzele oamenilor shi se hraneshte cu semintze viermi insecte etc. (Passer domesticus). Vad doua mustatzi cit doua vrabii. SADOVEANU O. I 461. Intro clipa alarmate Ies din shantzuri vrabiile Papura pe lac se zbate Leganindushi sabiile. TOPIRCEANU P. 151. Mii de vrabii deshteptate Ciripesc shi se alunga pe girezi netrierate. ALECSANDRI P. A. 127. ◊ Expr. A avea minte de vrabie se spune despre o persoana lipsita de judecata. Eshti carunt Lupule shi ai minte de vrabie. REBREANU R. I 143. Vrabia malai viseaza v. malai. SHi vrabiai tot pui dar numai dracul shtie de cind i se spune despre o persoana in virsta care pare tinara. ◊ Fig. Un batrin... cu vrabiile mustatzii carunte bataioase i striga lui Tudor cu o gura plina de dintzi. CAMIL PETRESCU O. II 260.

VRÁBIE vrabii f. Pasare sedentara de talie mica cu cioc scurt shi conic avand penaj de culoare brunacafenie cu dungi negre pe spate shi cenushii pe pantece. ◊ ~a malai viseaza fiecare se gandeshte la ceea ce i trebuie la ceea cei place. Nu da ~a din mana pe cioara din par (sau din gard) mai bine multzumeshtete cu putzinul de care dispui decat sa ravneshti la promisiuni mai avantajoase dar nesigure. [G.D. vrabiei] /<sl. vrabij

vrabie f. 1. pasarica cu penele cenushii care strica granele (Fringilla domestica): vrabia ciripeshte; 2. pl. de a vrabii joc de copii in care jucatorii ashezatzi ici colea ishi intreschimba locurile. [Slav. VRABIĬ].

vrábie f. (vsl. vrabiĭ bg. vrabĭeĭ rus. vorobéĭ). O pasarica care traĭeshte pe linga casele oamenilor shishĭ face cuĭbu pe supt streshinĭ shi pin alte ascunzatorĭ ale cladirilor shi chear pin fintinĭ (fringilla domestica). Maram. Pasare. A da vrabia din mina pe cĭoara de pe gard saŭ din par. V. cĭoara. In Olt. brabete din vrabete (bg. vrabec) de unde s’a facut un pl. vrabetzĭ apoĭ brabetzĭ shi sing. analogic brabete. Brabetzĭ se numesc shi resturile de mamaliga din ceaun. Pe la Hátzeg cĭoclete. V. vrabioĭ. Vrabia (femela) e cenushie pestritza ĭar vrabioĭu cafeniŭ pestritz. Se prinde foarte rar in prinzatoare shi daca in sfarshit cade prinsa moare de intristare k shi pitzigoĭu.

vrabe s.f. v. vrabie.

vrábie (bie) s. f. art. vrábia (bia) g.d. art. vrábiei; pl. vrắbii art. vrắbiile (bii)

vrábie s. f. (sil. bie) art. vrábia (sil. bia) g.d. art. vrábiei; pl. vrabii art. vrabiile (sil. bii)

vrabie pl. vrabii

vrabie vrabii vrabiei gen. a.

VRÁBIE s. (ORNIT.) 1. (Passer domesticus) (reg.) brabete (Transilv. Ban. shi Bucov.) pasare (Olt. shi Ban.) vrabete. 2. vrabiedetrestie (Emberiza schoeniclus) = (reg.) presuradetrestie vrabiedestuf.

VRABIE s. (ORNIT.) 1. (Passer domesticus) (reg.) brabete (Transilv. Ban. shi Bucov.) pasare (Olt. shi Ban.) vrabete. 2. vrabiedetrestie (Emberiza schoeniclus) = (reg.) presuradetrestie vrabiedestuf.

vrábie (ắbii) s. f. 1. Pasare mica (Passer domesticus P. montanus). 2. (Arg.) Paznic agent. Mr. harabeu. Sl. vrabij (Miklosich Slaw. Elem. 17; Cihac II 463; Conev 53) cf. bg. vrabĕi slov. vrabelj rus. vorobeĭ. Der. vrabete (var. vrabete v(a)rabetz brabete brabete b(a)rabetz hrabetz hrabete) s. m. (vrabie) din bg. vrabec (Conev 54) sb. vrabac; vrabier s. m. (vinator nepriceput); vrabioara s. f. (vrabie mica; bucata de carne de vita din regiunea shalelor); vrabioi s. m. (masculul vrabiei).