VRÁBIE vrabii s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritzate cu negru pe spate cu pintecele acoperit cu puf cenushiu cu ciocul scurt conic; traieshte pe linga locuintzele oamenilor shi se hraneshte cu semintze viermi insecte etc. (Passer domesticus). Vad doua mustatzi cit doua vrabii. SADOVEANU O. I 461. Intro clipa alarmate Ies din shantzuri vrabiile Papura pe lac se zbate Leganindushi sabiile. TOPIRCEANU P. 151. Mii de vrabii deshteptate Ciripesc shi se alunga pe girezi netrierate. ALECSANDRI P. A. 127. ◊ Expr. A avea minte de vrabie se spune despre o persoana lipsita de judecata. Eshti carunt Lupule shi ai minte de vrabie. REBREANU R. I 143. Vrabia malai viseaza v. malai. SHi vrabiai tot pui dar numai dracul shtie de cind i se spune despre o persoana in virsta care pare tinara. ◊ Fig. Un batrin... cu vrabiile mustatzii carunte bataioase i striga lui Tudor cu o gura plina de dintzi. CAMIL PETRESCU O. II 260.