vrabie s.f. (ornit.) Pasare sedentara de talie mica din ordinul paseriformelor cu penele de culoare bruna impestritzate cu negru cu pintecele cenushiu cu ciocul scurt conic shi cu coada trunchiata (Passer domesticus); vrabete. De aci inainte vai shi amar de bietele vrabii de pe garduri! (ODOB.). ◊ Zic. Vrabia malai viseaza. Nu da vrabia din mina pe cioara din par (sau de pe gard). ◊ Compar. Mimi... era k o vrabie care izbeshte incoace shi incolo orbita de incapere shi zapacita de oameni (PAPAD.). Δ Expr. A avea minte de vrabie (sau cit o vrabie) se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabiai tot pui (shi ea moare de batrina) se spune despre o persoana care pare mai tinara decit este. A minca cit o vrabie v. minca. • pl. vrabii. g.d. iei. shi (reg.) vrabe vravie s.f. /<sl. veche врабни.