12 definiții pentru vrăbete
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VRĂBÉTE, vrăbeți, s. m. (Pop.) Vrabie; bărbătușul vrabiei. [Var.: vrăbéț s. m.] – Din bg. vrabec, sb. vrabac.
vrăbete sm [At: DL / V: ~beț / Pl: ~eți / E: bg вравец, srb vrabac] 1 Vrabie (1). 2 Bărbătușul vrabiei (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VRĂBÉTE, vrăbeți, s. m. Vrabie; bărbătușul vrabiei. [Var.: vrăbéț s. m.] – Din bg. vrabec, scr. vrabac.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VRĂBÉTE, vrăbeți, s. m. Vrabie. Păsăruica astfel numită este chiar acel vrăbete grăsun, care se îndoapă cu fructe de prin grădini. ODOBESCU, S. III 32.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VRĂBÉTE ~ți m. Bărbătușul vrabiei; vrăbioi. /< bulg. vrabec, sb. vrabac
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VRĂBÉȚ s. m. v. vrăbete.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VRĂBÉȚ s. m. v. vrăbete.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
orbete2[1] sm vz vrăbete
- Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vrăbeț sm vz vrăbete
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vrăbéte (pop.) s. m., pl. vrăbéți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vrăbéte s. m., pl. vrăbéți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VRĂBÉTE s. v. vrabie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vrăbete s. v. VRABIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vrăbete, vrăbețisubstantiv masculin
- 1. Bărbătușul vrabiei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: vrabie
- Păsăruica astfel numită este chiar acel vrăbete grăsun, care se îndoapă cu fructe de prin grădini. ODOBESCU, S. III 32. DLRLC
-
etimologie:
- vrabec DEX '09 DEX '98 NODEX
- vrabac DEX '09 DEX '98 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.