VORBITÓR OÁRE vorbitori oare adj. s. m. shi f. s. n. I. Adj. 1. Care vorbeshte; care foloseshte limbajul articulat. ♦ Care vorbeshte placut (shi mult); vorbaretz comunicativ. 2. Evident edificator elocvent. II. S. m. shi f. 1. Persoana care vorbeshte care foloseshte limbajul articulat. ♦ Persoana care povesteshte care discuta cu altzii. 2. Orator conferentziar. III. S. n. Camera speciala destinata intrevederilor dintre o persoana aflata intrun internat intrun camin etc. shi cineva venit din afara. Vorbi + suf. tor (III dupa fr. parloir).

vorbitor ~oare [At: MARDARIE L. 101/18 / V: ~iu a sm / Pl: ~i ~oare a smf ~oare sn / E: vorbi + tor (18) dupa fr parloir] 1 a Care are facultatea de a utiliza un limbaj articulat. 2 a (Is) Subiect (sau individ)~ Persoana a carei vorbire (5) este supusa cercetarii. 3 a Care imita limbajul articulat al oamenilor. 4 a (Reg) Vorbaretz (2). 5 a (Cig; rar; d. fime) Sonor. 6 a Care vorbeshte placut shi mult Si: comunicativ volubil (5). 7 a (Fig) Elocvent (6). 8 a (Fig) Semnificativ. 9 a Sugestiv. 10 a (Inv; d. limbi) Vorbit² (4). 11 smf (Persoana) care vorbeshte intro anumita limba dialect. 12 smf (SHi; ivr; is impreuna ~) Interlocutor. 13 smf (Ivp; ils) ~ de rau (inv) ~iu rau (de cineva) Barfitor (1). 14 smf (Trs) Petzitor. 15 smf Persoana care povesteshte frumos (unui auditor). 16 smf Persoana care tzine un discurs Si: conferentziar orator. 17 sm (Pop) Mesager. 18 sn Camera speciala destinata intrevederilor dintre persoane aflate in internat cazarma inchisoare etc. shi vizitatori Si: (frm) parloar. 19 sn (Rar) Difuzor pentru amplificarea vocii.

vorbitor oare adj. subst. I adj. 1 (despre oameni) Care are facultatea de a vorbi care utilizeaza limbajul articulat; (inv. reg.) vorovitor. ◊ Subiect vorbitor v. subiect. ◊ Analog. Papushile ori soldatzii de plumb sau toate dihaniile shi paiatzele vorbitoare (ANG.). Δ Ceas vorbitor v. ceas. 2 Care se exprima cu ushurintza convingator; caruia i place sa vorbeasca mult; vorbaretz; ext. comunicativ volubil; (inv. reg.) vorovitor. Ea de firea ei nu prea vorbitoare shi ashezata nu putea sa stea la un loc de bucurie (BRAT.). 3 Care este evident edificator elocvent graitor. Marioara i stringea mina cu gingashie ochii ei erau nespus de vorbitori (AGAR.). II s.m. s.f. 1 Persoana care discuta care converseaza cu cineva; interlocutor. Satisfactzia de a fi de aceeashi parere cu vorbitorul (CAL.). 2 Persoana care vorbeshte un anumit idiom. Limba nu este numai productul activitatzii vorbitorului ci in mare parte ceva impus din afara (PHIL.). 3 Persoana care ishi exprima gindurile ideile sentimentele etc. prin viu grai; persoana care spune comunica relateaza ceva (cuiva). Ultimele cuvinte ale vorbitorului fura urmate de o lunga tacere (GHETZ.). 4 Persoana care are talentul de a vorbi frumos curgator convingator in public; persoana care rosteshte un discurs o conferintza etc.; orator. In fund era un fel de podium mai ridicat k o scena... cu tribuna vorbitorului (K. PETR.). III s.n. Incapere speciala destinata intrevederilor dintre persoane aflate intrun internat intro cazarma intro inchisoare etc. shi vizitatorii acestora. Adineaori directorul a dat ordin sal aduca la vorbitor in lantzuri (K. PETR.). • pl. ori oare. /vorbi + tor cf. shi fr. parloir it. parlatorio.

VORBITÓR OÁRE vorbitori oare adj. subst. I. Adj. 1. Care vorbeshte; care foloseshte limbajul articulat. ♦ Care vorbeshte placut (shi mult); vorbaretz comunicativ. 2. Evident edificator elocvent. II. S. m. shi f. 1. Persoana care vorbeshte care foloseshte limbajul articulat. ♦ Persoana care povesteshte care discuta cu altzii. 2. Orator conferentziar. III. S. n. Camera speciala destinata intrevederilor dintre o persoana aflata intrun internat intrun camin etc. shi cineva venit din afara. Vorbi + suf. tor (III dupa fr. parloir).

VORBITÓR³ OÁRE vorbitori oare s. m. shi f. 1. Persoana care vorbeshte (o anumita limba) care are facultatea de a vorbi care foloseshte limbajul articulat. Afixul poate fi strain dar deoarece intre timp a devenit productiv in romineshte vorbitorul nushi mai da seama k e nou. GRAUR F. L. 116. 2. Persoana care povesteshte care converseaza se intretzine discuta cu altzii. Vorbeau shi atunci cite un abur straveziu se ridica deasupra vorbitorilor. DUMITRIU N. 164. ♦ Orator conferentziar. Meshterul Roman nu era vorbitor bun. GALAN Z. R. 85. Vorbitorul ishi sfirshise cuvintarea shi acum era aplaudat. CAMIL PETRESCU O. I 196.

VORBITÓR² ~oáre (~óri ~oáre) m. shi f. 1) Persoana care are darul de a vorbi frumos shi liber in public; orator. 2) Persoana care povesteshte sau intretzine o conversatzie. /a vorbi + suf. ~tor

vorbitor a. shi m. care vorbeshte.

vorbitór oáre adj. Care vorbeshte: papagalu e o pasare vorbitoare. S. m. shi f. Orator: un vorbitor excelent. S. n. pl. oare. Camera destinata vorbiriĭ (conversatziuniĭ) parintzilor cu eleviĭ intr’un internat.

vorbitór¹ adj. m. (persoana) s. m. pl. vorbitóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. vorbitoáre

vorbitór adj. m. (persoana) s. m. pl. vorbitóri; f. sg. shi pl. vorbitoáre

VORBITÓR adj. s. 1. adj. (rar) cuvantaretz cuvantator. (Fiintza ~oare.) 2. s. (livr.) locutor. (Un ~ care comunica un mesaj.) 3. s. v. conferentziar. 4. adj. v. sonor. 5. s. v. parloar.

VORBITOR adj. s. 1. adj. (rar) cuvintaretz cuvintator. (Fiintza ~.) 2. s. conferentziar orator (rar) cuvintator. (Un ~ bine documentat.) 3. adj. sonor vorbit. (Film ~.) 4. s. parloar (inv.) parlatoriu. (~ la un camin.)

VORBITÓR s. m. (< vorbi + suf. tor): cel care foloseshte limbajul articulat; cel care vorbeshte cu altzii; locutor emitzator. ◊ ~ unilíngv (monolíngv): v. care foloseshte o singura limba (pe cea materna). ◊ ~ bilíngv: v. care poate folosi dupa nevoi doua limbi limba materna shi o limba straina. ◊ ~ trilíngv: v. care poate folosi dupa nevoi trei limbi limba materna shi doua limbi straine. ◊ ~ poliglót: v. care foloseshte mai multe limbi. Multzi lingvishti au fost v. poliglotzi. Se shtie de exemplu k lingvistul danez Rasmus Kristian Rask cunoshtea peste 200 de limbi dintre acestea vorbind un numar impresionant de mare. Tot un v. poliglot de performantza a fost shi domnitorul roman Dimitrie Cantemir.