VORBITÓR³ OÁRE vorbitori oare s. m. shi f. 1. Persoana care vorbeshte (o anumita limba) care are facultatea de a vorbi care foloseshte limbajul articulat. Afixul poate fi strain dar deoarece intre timp a devenit productiv in romineshte vorbitorul nushi mai da seama k e nou. GRAUR F. L. 116. 2. Persoana care povesteshte care converseaza se intretzine discuta cu altzii. Vorbeau shi atunci cite un abur straveziu se ridica deasupra vorbitorilor. DUMITRIU N. 164. ♦ Orator conferentziar. Meshterul Roman nu era vorbitor bun. GALAN Z. R. 85. Vorbitorul ishi sfirshise cuvintarea shi acum era aplaudat. CAMIL PETRESCU O. I 196.