vlaga¹ sfs [At: CORESI EV. 350 / E: vsl влага cf srb vlaga bg влага] 1 Capacitate fizica sau morala de a depune un efort de a realiza ceva Si: energie (2) putere (irg) vlavie (1) (reg) mamor vlasta (2) Vz vigoare (1). 23 (Iljv) Fara ~ (Care este) fara energie (2).

vlaga² sf vz blaga

vlaga s.f. Putere fortza (fizica morala intelectuala);vigoare; (inv.) vlavie. Te turbura naluca trecind tziera urit K unui fara vlaga oshtean posomorit (ARGH.). ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de vlaga v. stoarce. ◊ Analog. Oamenii aratau la soare firavi k mugurii fara vlaga (PAPAD.). ◊ Ext. Capul rotund shi mic k de miel slabanog se rasucea pe un git fara vlaga (VOIC.). ◊ Fig. O idee... daca ar fi fost tratata cu mai multa vlaga artistica putea capata chiar maretzie (PER.). • /<sl. veche влага.

VLÁGA s. f. Putere fortza vigoare. Zmeul ia pe Fat in bratze shi cu cel din urmaavint incordindushi toata vlaga i facun vazduhuri vint. EFTIMIU I. 120. [Calului] parca i veni din nou vlaga tineretzii ridica in sus capul se uita la stapinul lui. GIRLEANU L. 34.

VLÁGA f. 1) Cantitate mica de apa sau de vapori de apa intrun mediu; umezeala. 2) fig. Fortza fizica; vigoare; putere; tarie. /<sl. vlaga

vlaga f. 1. seva; 2. putere energie: n’are vlaga in el AL. [Slav. VLAGA suc].

vlága f. pl. agĭ (vsl. vlaga umezeala suc adica „seva vigoare”; sirb. bg. vlaga). Vigoare energie: om cu vlaga (V. snaga). Fig. Bogatzie.

vlága s. f.

vlága s. f.

VLÁGA s. v. energie.

VLÁGA s. v. avere avut avutzie bogatzie bun mijloace situatzie stare.

VLAGA s. dinamism energie fortza impetuozitate putere robustetze tarie vigoare vitalitate (livr.) potentza (pop.) vinjoshenie vinjoshie virtoshie voinicie (reg.) mau vinj vlasta (Munt. Olt. shi Ban.) snaga (inv.) sfortza tarime virtute vlavie (fig.) seva. (Da dovada de o ~ inepuizabila.)

vlaga s. v. AVERE. AVUT. AVUTZIE. BOGATZIE. BUN. MIJLOACE. SITUATZIE. STARE.

Vlaga ≠ molesheala

vlága s. f. Robustetze vigoare tarie putere. Mr. megl. vlaga „umezeala”. Sl. sb. vlaga „umezeala” (Cihac II 460; Tiktin). Semantismul k in sp. lozania; este posibila confuzia cu sl. vladŭ „putere”. Der. vlagui vb. (a epuiza a extenua); vlaguitor adj. (extenuant); vlajgan (var. vlajan vlajar) s. m. (tinar zdravan voinic) cf. sb. vlažan „viguros” (Candrea); vlog s. n. (burnitza); vlagos adj. (viguros) inv.

TELUM IMBELLE SINE ICTU CONIECIT (lat.) arunca lancea nevolnica fara vlaga Vergiliu „Eneida” II 544. Lancea aruncata de batranul rege Priam impotriva lui Pirus. Lovitura slaba care nushi atinge tzinta.