vlaga s.f. Putere fortza (fizica morala intelectuala);vigoare; (inv.) vlavie. Te turbura naluca trecind tziera urit K unui fara vlaga oshtean posomorit (ARGH.). ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de vlaga v. stoarce. ◊ Analog. Oamenii aratau la soare firavi k mugurii fara vlaga (PAPAD.). ◊ Ext. Capul rotund shi mic k de miel slabanog se rasucea pe un git fara vlaga (VOIC.). ◊ Fig. O idee... daca ar fi fost tratata cu mai multa vlaga artistica putea capata chiar maretzie (PER.). • /<sl. veche влага.