VIOLÉNTZA violentze s. f. 1. Insushirea caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare intensitate tarie. 2. Lipsa de stapanire in vorbe sau in fapte; impulsivitate brutalitate vehementza. 3. Faptul de a intrebuintza fortza brutala; constrangere violentare; siluire; incalcare a ordinii legale. ♦ Fapta violenta impulsiva. [Pr.: vio] Din fr. violence lat. violentia it. violenza.

violentza sf [At: OBRADOVICI D. 4/13 / P: vio~ / V: (inv) ~tzie ~lin~ / Pl: ~tze / E: lat violentia fr violence] 1 Lipsa de stapanire a propriilor reactzii sentimente care se reflecta in vorbe sau in fapte Si: impulsivitate. 2 Izbucnire necontrolata insotzita de obicei de manifestari de asprime brutalitate (fatza de cineva). 3 Predispozitzie de ashi manifesta sentimentele intro maniera brutala virulenta. 4 Expresie a violentzei (3). 5 (Ccr) Manifestare brutala de om violent (1). 6 (Ilav) Cu ~ Extrem de furios. 7 (Ial) In mod grosolan. 8 Lipsa de moderatzie. 9 Sarcasm. 10 Atitudine sarcastica. 11 (Lpl; shis ~tze verbale ~tze de limbaj) Invective. 12 Fortza sau constrangere brutala la care o persoana (sau un grup de oameni) recurge pentru ashi atinge scopurile Si: presiune (ivp) sila silnicie (inv) nevoie potrivnicie silintza stransoare violatzie (1) (reg) salabagie salabarie. 13 Incalcare a ordinii legale. 14 Fapta caracterizata prin brutalitate shi prin nerespectarea drepturilor sau a vointzei cuiva. 15 (Fig; is) Teoria ~tzei Teorie sociologica ce absolutizeaza rolul folosirii violentzei (12) de catre unii oameni impotriva altora pe o anumita treapta a dezvoltarii sociale in explicarea genezei inegalitatzii sociale a claselor shi a statului. 16 (Liv; ie) A face ~ unei fete A viola (6). 17 Fortza dezlantzuita cu care se manifesta un fenomen natural un proces fizic etc. 18 Intensitate deosebit de mare a unui sentiment a unei senzatzii.

violentza s.f. 1 Insushirea a ceea ce este violent; fortza tarie intensitate; vehementza; acuitate. Epidemia a inceput cu o violentza extrema (BRA.). ♦ Intensitate deosebit de mare cu care se dezlantzuie se manifesta o stare sufleteasca un sentiment etc. 2 Lipsa de stapinire in vorbe sau in fapte; impulsivitate brutalitate; vehementza furie. Tot corpul i se cutremura de violentza shi durere (D. ZAMF.). ◊ Loc.adv. Cu violentza = extrem de furios; dur crunt brutal. Masca... fu rupta cu violentza (ARGH.). 3 Utilizarea fortzei sub diferite forme (presiune constringere represiune fizica etc.) in relatziile interumane sau interstatale in scopul impunerii vointzei straine shi al supunerii acelora impotriva carora ea se exercita. Eu sint impotriva violentzei (H. LOV.). ◊ (sociol.) Teoria violentzei = teorie sociologica potrivit careia inegalitatea sociala ishi are originea in folosirea pe o anumita treapta a dezvoltarii sociale a violentzei de catre unii oameni impotriva altora. ♦ Fapta violenta impulsiva. 4 (jur.) Orice constringere a liberei vointze; incalcare a ordinii legale. • sil. vio. pl. e. /<fr. violence lat. violentĭa ae it. violenza.

VIOLÉNTZA violentze s. f. 1. Insushirea caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare intensitate tarie. 2. Lipsa de stapanire in vorbe sau in fapte; vehementza furie. 3. Faptul de a intrebuintza fortza brutala; constrangere violentare; siluire; incalcare a ordinii legale. ♦ Fapta violenta impulsiva. [Pr.: vio] Din fr. violence lat. violentia it. violenza.

VIOLÉNTZA violentze s. f. 1. Insushirea a ceea ce este violent; putere mare intensitate tarie. Lam apucat de bratz cu violentza. SADOVEANU N. F. 140. Inima lui se contrase cu violentza. EMINESCU N. 71. 2. Nestapinire in vorbe sau in fapte; vehementza. Era un articol de o deosebita violentza tinzind sa darime dintro data shi rasunator un succes nu numai brusc ci shi brutal. SADOVEANU E. 179. Era vestit... pentru violentza shi strashnicia sa. GHICA la CADE. 3. Faptul de a intrebuintza fortza brutala; constringere siluire violentare. Contradictziile dintre clasele sociale antagoniste se rezolva prin explozie prin revolutzia socialpolitica lichidarea vechiului fiind cu neputintza fara intrebuintzarea violentei. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 360 3/1. Varianta: (invechit) violíntza (HASDEU I. V. 246 IONESCU M. 63) s. f.

VIOLÉNTZA s.f. 1. Insushirea a ceea ce este violent; tarie intensitate; vehementza; acuitate. 2. Nestapanire de sine. 3. Brutalitate; siluire fizica. 4. (Jur.) Orice constrangere a liberei vointze; incalcare a ordinii legale. [Pron. vio pl. tze. / cf. fr. violence it. violenza lat. violentia].

VIOLÉNTZA s. f. 1. insushirea a ceea ce este violent; tarie intensitate; vehementza; acuitate. 2. lipsa de stapanire de sine; impulsivitate brutalitate; siluire. 3. folosirea fortzei in relatziile interumane sau interstatale. ♦ teoria ĕi = teorie sociologica potrivit careia inegalitatea sociala ishi are geneza in folosirea pe o anumita treapta a dezvoltarii a violentzei de catre unii oameni impotriva altora. 4. (jur.) orice constrangere a liberei vointze; incalcare a ordinii legale. (< fr. violence lat. violentia it. violenza)

VIOLÉNTZA ~e f. 1) Faptul de a viola; aplicare a fortzei fizice. 2) Fortza brutala de oprimare. Act de ~. 3) Pornire naturala de ashi exprima in mod brutal sentimentele. ~ verbala. 4) Fortza brutala (a unui lucuru sau fenomen). ~a vantului. /<fr. violence lat. violentia it. violenza

violentza f. 1. caracterul celor violente; 2. tortza de care se uzeaza in contra dreptului comun in contra legilor in contra libertatzii publice.

*violéntza f. pl. e (lat. violentia). Caracteru de a fi violent: e bine satzĭ potzĭ stapini violentza. Fapta violenta sila: cu betzivu a trebuit sa recurgem la violentza k sal dam afara. Loc. adv. Vintu batea cu violentza a proceda cu violentza.

violintza sf vz violentza

VIOLÍNTZA s. f. v. violentza.

violéntza (vio) s. f. g.d. art. violéntzei; pl. violéntze

violéntza s. f. (sil. vio) g.d. art. violéntzei; pl. violéntze

VIOLÉNTZA s. 1. agresivitate brutalitate duritate impulsivitate nestapanire. (O ~ temperamentala.) 2. v. rautate. 3. v. fortza. 4. v. vehementza. 5. impetuozitate infocare vehementza. (Se apara riposteaza cu ~.) 6. v. intensitate.

VIOLÉNTZA s. v. stridentza.

violentza s. v. STRIDENTZA.

VIOLENTZA s. 1. agresivitate brutalitate duritate impulsivitate nestapinire. (O ~ temperamentala.) 2. asprime barbarie brutalitate cruzime ferocitate neindurare neomenie rautate salbaticie vitregie (rar) nemila nemilostivire (pop.) ciinie ciinoshenie (inv. shi reg.) nasilnicie (inv.) crincenie cruzie cumpliciune cumplire grozavie neomenire raiciune salbatacime salbaticiune sirepie varvarie (fig.) duritate. (~ purtarii cuiva.) 3. constringere fortza sila silnicie (livr.) servitute (Ban.) salabarie (inv.) nevoie potrivnicie silintza silnicire strinsoare (fig.) presiune. (Bunuri obtzinute prin ~.) 4. vehementza virulentza. (Un discurs de o mare ~.) 5. impetuozitate infocare vehementza. (Se apara riposteaza cu ~.)

Violentza ≠ nonviolentza

VIOLENTA NEMO IMPERIA CONTINUIT DIU (lat.) nu poate tzine mult o conducere bazata pe violentza Seneca „Troades” 2 259.