10 definiții pentru impulsivitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPULSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi impulsiv; nestăpânire, violență. – Din fr. impulsivité.
IMPULSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi impulsiv; nestăpânire, violență. – Din fr. impulsivité.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
impulsivitate sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 266 / Pl: ~tăți / E: fr impulsivité] Tendință de a acționa sub influența primului impuls (3) Si: nestăpânire, nestăvilire, violență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPULSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi impulsiv, lipsă de stăpînire. Această violență primitivă, această impulsivitate nestăpînită trebuie negreșit ținută în seamă, pentru a pricepe multe din creațiunile lui Coșbuc. GHEREA, ST. CR. III 266.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPULSIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi impulsiv; nestăpânire, violență. [Cf. fr. impulsivité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPULSIVITÁTE s. f. însușirea de a fi impulsiv; lipsă de stăpânire, violență, brutalitate. (< fr. impulsivité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IMPULSIVITÁTE f. Caracter impulsiv; lipsă de stăpânire; nestăpânire. [G.-D. impulsivității] /<fr. impulsivité
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
impulsivitáte s. f., g.-d. art. impulsivitắții
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
impulsivitáte s. f., g.-d. art. impulsivității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IMPULSIVITÁTE s. v. violență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IMPULSIVITATE s. agresivitate, brutalitate, duritate, nestăpînire, violență. (O ~ temperamentală.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
impulsivitatesubstantiv feminin
- 1. Însușirea de a fi impulsiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: agresivitate brutalitate duritate nestăpânire violență
- Această violență primitivă, această impulsivitate nestăpînită trebuie negreșit ținută în seamă, pentru a pricepe multe din creațiunile lui Coșbuc. GHEREA, ST. CR. III 266. DLRLC
-
etimologie:
- impulsivité DEX '09 DEX '98 DN