DURITÁTE, (3) durități, s. f. 1. Calitatea, însușirea de a fi dur¹ (1), proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere, străpungere, deformare. 2. Proprietatea unei ape de a conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială. 3. Atitudine, gest, vorbă plină de asprime, sau violență. – Din fr. dureté, lat. duritas, -atis.

duritate sf [At: IBRĂILEANU, A. 110 / Pl: ~tăți / E: fr dureté, lat duritas, -atis] 1 Calitatea, însușirea de a fi dur (1). 2 Proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere, străpungere, deformare. 3 Proprietate a unei ape de a conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială. 4-5 (Atitudine, gest, vorbă plină de) asprime. 6 Brutalitate.^[1] modificată

DURITÁTE, durități, s. f. 1. Calitatea, însușirea de a fi dur¹ (1), proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere, străpungere, deformare. 2. Proprietatea unei ape de a conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială. 3. (Atitudine, gest, vorbă plină de) asprime, severitate, violență, cruzime. – Din fr. dureté, lat. duritas, -atis.

DURITÁTE, durități, s. f. 1. Însușirea unui lucru, de a fi dur. Duritatea oțelului. 2. Însușirea unei ape de a conține săruri în proporție mare. 3. Fig. Lipsă de blîndețe; asprime, severitate. Duritatea vocii. ▭ Directorul, cu duritate în privire, biciuitor – Dumneata ești necuviincios. CAMIL PETRESCU, T. I 508.

DURITÁTE s.f. 1. Calitatea unui lucru de a fi dur. ♦ Calitate a radiațiilor ionizante de a fi penetrante. 2. Calitatea unei ape de a conține săruri minerale în mare proporție. 3. (Fig.) Asprime, severitate. [Cf. fr. durete, lat. duritas].

DURITÁTE s. f. 1. proprietate a corpurilor solide de a fi dure. 2. calitate a radiațiilor ionizante de a fi penentrante. 3. calitate a unei ape de a conține săruri de calciu și magneziu. 4. (fig.) asprime, severitate. (< fr. dureté, lat. duritas)

DURITÁTE ~ăți f. Caracter dur. [Art. duritatea; G.-D. durității] /<fr. durité, lat. duritas, ~atis

duritate f. 1. calitatea lucrului dur: duritatea fierului; 2. fig. asprime, nemilostivire.

* duritáte f. (lat. dúritas, -átis). Calitatea de a fi dur: duritatea diamantuluĭ. Fig. Asprime, nesimțire: duritate de inimă. Asprime, ineleganță: duritate de stil.

duritáte s. f., g.-d. art. duritắții; (manifestări) pl. duritắți

duritáte s. f., g.-d. art. durității; (manifestări) pl. durități

DURITÁTE s. 1. v. tărie. 2. agresivitate, brutalitate, impulsivitate, nestăpânire, violență. (~ temperamentală a cuiva.)

DURITÁTE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, constrângere, cruzime, ferocitate, intransigență, neîndurare, neomenie, răutate, rigoare, rigurozitate, sălbăticie, severitate, strășnicie, strictețe, violență, vitregie.

DURITATE s. 1. rezistență, soliditate, tărie, tenacitate. (~ unui material.) 2. agresivitate, brutalitate, impulsivitate, nestăpînire. violență. (~ temperamentală a cuiva.)

duritate s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CONSTRÎNGERE. CRUZIME. FEROCITATE. INTRANSIGENȚĂ. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. RIGOARE. RIGUROZITATE. SĂLBĂTICIE. SEVERITATE. STRĂȘNICIE. STRICTEȚE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.

duritatea apei (hidro), proprietate a apelor minerale imprimată de elementele chimice dizolvate în apă și, în special, de compușii Ca și Mg (bicarbonați, sulfați, cloruri). D. se exprimă în grade de d.; Din acest p.d.v. apele pot fi moi (7° – 14°), semidure (14° – 22°) și foarte dure (> 54°).

DURITÁTE (< fr., lat. duritas, -atis) s. f. 1. Proprietate a corpurilor solide de a rezista acțiunilor mecanice care tind să le deformeze suprafața. ◊ D. mineralogică = rezistența pe care suprafața netedă a unui cristal o opune la pătrunderea în interiorul ei, prin zgâriere sau apăsare, a vârfului ascuțit al unui corp foarte dur. ◊ D. absolută se măsoară cu sclerometre; frecvent de utilizează scara d. (scara lui Mohs) de apreciere a d. relative, prin comparație cu alte minerale a căror d. este cunoscută. 2. Proprietate transmisă apei de sărurile de calciu și de magneziu dizolvate, care o fac improprie folosirii în cazanele de abur din cauza formării crustei. V. dedurizare. ◊ D. temporară = mărime egală cu cantitatea de bicarbonați de calciu și de magneziu pe care o conține o apă și care, prin fierbere, precipită, cu degajare de dioxid de carbon. ◊ D. permanentă = mărime egală cu cantitatea de cloruri și sulfați de calciu și de magneziu pe care o conține o apă și care, prin fierbere, rămâne în soluție. 3. (FIZ.) Duritatea radiațiilor X = proprietate a radiațiilor care determină puterea de pătrundere a lor într-un material în funcție de lungimea lor de undă. 4. Fig. Asprime, severitate; cruzime, brutalitate (în atitudini, în comportare).