ASPRÍME asprimi s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru² (I 1); (rar) aspreala. 2. Fig. Atitudine severa fatza de cineva; severitate strashnicie. ♦ Vigoare tarie fortza putere mare. Asprimea vantului. Aspru² + suf. ime.

aspríme sf [At: MARCOVICI D. 26/1 / Pl: ~mi / E: aspru² + ime] 1 Proprietate a unui obiect de a fi aspru (1) Si: (rar) aspreala (1). 2 (Fig) Severitate. 3 Vigoare. 4 Parte aspra a unui obiect. 5 (Pex) Loc greu de urcat. 6 (ilav) Cu ~ Aspru (15).

ASPRÍME asprimi s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru² (I1); (rar) aspreala. 2. Fig. Atitudine severa fatza de cineva; severitate strashnicie. ♦ Vigoare tarie fortza putere mare. Asprimea vantului. Aspru² + suf. ime.

ASPRÍME asprimi s. f. 1. (In opozitzie cu netezime) Insushirea de a fi aspru. Asprimea pielii. 2. Fig. (in opozitzie cu blindetze) Severitate strashnicie; fapta sau purtare severa neinduplecata. Da el porunca draganilor sa nu sufle o vorba sau sa taca fiind toata lumea la curte cu dragoste catra copila shi cam cu impotrivire ascunsa spre voda din pricina asprimilor lui. SADOVEANU Z. C. 150. Se temea de asprimea tatasau shi de shugubatza defaimare a oamenilor. CREANGA P. 89. De la venirea mea cu a doua domnie... am aratat asprime catre multzi; mam aratat cumplit rau varsind singele multora. NEGRUZZI. S. I 149. ◊ Loc. adv. Cu asprime = cu severitate aspru. Au inceput a o mustra cu lacramile in ochi shi ai zice cu asprime sa se duca unde shtie. CREANGA O. A. 170. De ma vei lua cu asprime Nimic nafli de la mine. TEODORESCU P. P. 104. ♦ Vigoare tarie duritate. Salbaticia shi gravitatea subiectelor reclama oarecare asprime in minuirea daltei. ODOBESCU S. III 75. ◊ (Concretizat rar mai ales la pl.) Partzi accidentate ale unui loc; locuri anevoioase greu de urcat. Se urca mai ales cu inlesnire prin strimtorile shi asprimile muntzilor. BALCESCU O. II 255.

ASPRÍME asprimi s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru² (I 1). 2. Fig. Severitate strashnicie; fapta sau purtare severa. ♦ Vigoare tarie. ♦ (Concr. rar la pl.) Locuri anevoioase greu de urcat. Din aspru² + suf. ime.

ASPRÍME ~i f. 1) Caracter aspru. ~ea pielii. 2) fig. Comportament aspru; duritate de caracter; severitate. ~ea comandantului. [G.D. asprimii] /aspru + suf. ~ime

asprime f. 1. insushirea lucrurilor aspre (la pipait sau la gust); 2. purtare aspra; 3. fig. strashnicie: asprimea iernii.

aspríme f. Calitatea de a fi aspru. Fig. Intensitate: asprimea geruluĭ. Severitate: asprimea legilor.

aspríme s. f. g.d. art. asprímii; pl. asprími

aspríme s. f. g.d. art. asprímii; pl. asprími

ASPRÍME s. 1. v. asperitate. 2. v. severitate. 3. v. rautate. 4. greutate. (~ iernii.)

ASPRÍME s. v. austeritate gravitate rigorism severitate sobrietate.

ASPRIME s. 1. asperitate aspreala (livr.) rugozitate. (~ suprafetzei unui obiect.) 2. constringere intransigentza rigoare rigurozitate severitate strashnicie strictetze (inv.) strashnicire (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 3. barbarie brutalitate cruzime ferocitate neindurare neomenie rautate salbaticie violentza vitregie (rar) nemila nemilostivire (pop.) ciinie ciinoshenie (inv. shi reg.) nasilnicie (inv.) crincenie cruzie cumpliciune cumplire grozavie neomenire raiciune salbatacime salbaticiune sirepie varvarie (fig.) duritate. (~ in comportare.) 4. greutate. (~ iernii.)

asprime s. v. AUSTERITATE. GRAVITATE. RIGORISM. SEVERITATE. SOBRIETATE.