ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru² (I 1); (rar) aspreală. 2. Fig. Atitudine severă față de cineva; severitate, strășnicie. ♦ Vigoare, tărie, forță, putere mare. Asprimea vântului. – Aspru² + suf. -ime.

aspríme sf [At: MARCOVICI, D. 26/1 / Pl: ~mi / E: aspru² + -ime] 1 Proprietate a unui obiect de a fi aspru (1) Si: (rar) aspreală (1). 2 (Fig) Severitate. 3 Vigoare. 4 Parte aspră a unui obiect. 5 (Pex) Loc greu de urcat. 6 (îlav) Cu ~ Aspru (15).

ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru² (I1); (rar) aspreală. 2. Fig. Atitudine severă față de cineva; severitate, strășnicie. ♦ Vigoare, tărie, forță, putere mare. Asprimea vântului. – Aspru² + suf. -ime.

ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. (În opoziție cu netezime) Însușirea de a fi aspru. Asprimea pielii. 2. Fig. (în opoziție cu blîndețe) Severitate, strășnicie; faptă sau purtare severă, neînduplecată. Dă el poruncă drăganilor să nu sufle o vorbă, sau să tacă, fiind toată lumea la curte cu dragoste cătră copilă și cam cu împotrivire ascunsă spre vodă, din pricina asprimilor lui. SADOVEANU, Z. C. 150. Se temea de asprimea tată-său și de șugubața defăimare a oamenilor. CREANGĂ, P. 89. De la venirea mea cu a doua domnie... am arătat asprime către mulți; m-am arătat cumplit, rău, vărsînd sîngele multora. NEGRUZZI. S. I 149. ◊ Loc. adv. Cu asprime = cu severitate, aspru. Au început a o mustra, cu lacrămile în ochi, și a-i zice cu asprime să se ducă unde știe. CREANGĂ, O. A. 170. De mă vei lua cu asprime, Nimic n-afli de la mine. TEODORESCU, P. P. 104. ♦ Vigoare, tărie, duritate. Sălbăticia și gravitatea subiectelor reclamă oarecare asprime în mînuirea daltei. ODOBESCU, S. III 75. ◊ (Concretizat, rar, mai ales la pl.) Părți accidentate ale unui loc; locuri anevoioase, greu de urcat. Se urcă mai ales cu înlesnire prin strîmtorile și asprimile munților. BĂLCESCU, O. II 255.

ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru² (I 1). 2. Fig. Severitate, strășnicie; faptă sau purtare severă. ♦ Vigoare, tărie. ♦ (Concr., rar, la pl.) Locuri anevoioase, greu de urcat. – Din aspru² + suf. -ime.

ASPRÍME ~i f. 1) Caracter aspru. ~ea pielii. 2) fig. Comportament aspru; duritate de caracter; severitate. ~ea comandantului. [G.-D. asprimii] /aspru + suf. ~ime

asprime f. 1. însușirea lucrurilor aspre (la pipăit sau la gust); 2. purtare aspră; 3. fig. strășnicie: asprimea iernii.

aspríme f. Calitatea de a fi aspru. Fig. Intensitate: asprimea geruluĭ. Severitate: asprimea legilor.

aspríme s. f., g.-d. art. asprímii; pl. asprími

aspríme s. f., g.-d. art. asprímii; pl. asprími

ASPRÍME s. 1. v. asperitate. 2. v. severitate. 3. v. răutate. 4. greutate. (~ iernii.)

ASPRÍME s. v. austeritate, gravitate, rigorism, severitate, sobrietate.

ASPRIME s. 1. asperitate, aspreală, (livr.) rugozitate. (~ suprafeței unui obiect.) 2. constrîngere, intransigență, rigoare, rigurozitate, severitate, strășnicie, strictețe, (înv.) strășnicire, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 3. barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) cîinie, cîinoșenie, (înv. și reg.) năsilnicie, (înv.) crîncenie, cruzie, cumpliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ în comportare.) 4. greutate. (~ iernii.)

asprime s. v. AUSTERITATE. GRAVITATE. RIGORISM. SEVERITATE. SOBRIETATE.