DURITÁTE (< fr. lat. duritas atis) s. f. 1. Proprietate a corpurilor solide de a rezista actziunilor mecanice care tind sa le deformeze suprafatza. ◊ D. mineralogica = rezistentza care suprafatza neteda a unui cristal o opune la patrunderea in interiorul ei prin zgariere sau apasare a varfului ascutzit al unui corp foarte dur. ◊ D. absoluta se masoara cu sclerometre; frecvent de utilizeaza scara d. (scara lui Mohs) de apreciere a d. relative prin comparatzie cu alte minerale a caror d. este cunoscuta. 2. Proprietate transmisa apei de sarurile de calciu shi de magneziu dizolvate care o fac improprie folosirii in cazanele de abur din cauza formarii crustei. V. dedurizare. ◊ D. temporara = marime egala cu cantitatea de bicarbonatzi de calciu shi de magneziu care o contzine o apa shi care prin fierbere precipita cu degajare de dioxid de carbon. ◊ D. permanenta = marime egala cu cantitatea de cloruri shi sulfatzi de calciu shi de magneziu care o contzine o apa shi care prin fierbere ramane in solutzie. 3. (FIZ.) Duritatea radiatziilor X = proprietate a radiatziilor care determina puterea de patrundere a lor intrun material in functzie de lungimea lor de unda. 4. Fig. Asprime severitate; cruzime brutalitate (in atitudini in comportare).