ACUITÁTE s. f. 1. Capacitate a organelor de simtz de a percepe excitatzii oricat de slabe shi de a diferentzia excitatzii foarte asemanatoare intre ele; ascutzime agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate in mod imperios. 2. Grad de inaltzime care il poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: cui] Din fr. acuité.

acuitate sf [At: MAIORESCU CR. II 347 / P: ~cui / E: fr acuité] 1 (Liv) Capacitate a organelor de simtz de a percepe shi a analiza excitatzii de slaba intensitate Si: agerime. 2 (Ilav) Cu ~ Cu necesitate. 3 Grad de inaltzime care il poate atinge o voce sau un instrument muzical.

ACUITÁTE s. f. 1. (Livr.) Capacitate a organelor de simtz de a percepe excitatzii oricat de slabe shi de a diferentzia excitatzii foarte asemanatoare intre ele; ascutzime agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate in mod imperios. 2. Grad de inaltzime care il poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: cui] Din fr. acuité.

ACUITÁTE S. f. (Livresc) Capacitate a simtzurilor de a percepe excitatzii oricit de slabe shi de a diferentzia excitatzii foarte asemanatoare intre ele; ascutzime agerime. Acuitate vizuala. Acuitate auditiva. Pronuntzat: cui.

ACUITÁTE s. f. 1. (Livresc) Capacitate a simtzurilor de a percepe excitatzii oricat de slabe shi de a diferentzia excitatzii foarte asemanatoare intre ele; ascutzime agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate in mod imperios. [Pr.: cui] Dupa fr. acuité.

ACUITÁTE s.f. 1. (Liv.) Capacitatea senzoriala de a inregistra excitatzii foarte slabe; agerime ascutzime. ♦ Cu acuitate = cu necesitate in mod imperios. 2. Grad de inaltzime care il poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pron. cui. / cf. fr. acuité < lat. acutus ascutzit].

ACUITÁTE s. f. 1. capacitate senzoriala de a percepe excitatzii foarte slabe; agerime ascutzime. 2. grad de inaltzime care il poate atinge o voce un instrument muzical. (< fr. acuité)

ACUITÁTE f. Caracter acut; agerime. ~ auditiva. [G.D. acuitatzii; Sil. cui] /<fr. acuité

acuitate f. insushirea lucrului acut: acuitatea durerii.

*acuitáte f. (d. lat. acútus ascutzit: acuitatea cuĭuluĭ. Fig. Acuitatea dureriĭ.

acuitáte (cui) s. f. g.d. art. acuitắtzii

acuitáte s. f. (sil. cui) g.d. art. acuitatzii

acuitate tatzi.

ACUITÁTE s. 1. agerime clarviziune patrundere perspicacitate subtilitate (livr.) penetrantza sagacitate (fam.) schepsis (fig.) ascutzime. (~ spiritului.) 2. v. simtz.

ACUITATE s. 1. agerime clarviziune patrundere perspicacitate subtilitate (livr.) sagacitate (fam.) schepsis (fig.) ascutzime. (~ spiritului.) 2. aplecare aptitudine inclinare inclinatzie simtz. (Are o ~ profunda pentru nuantze.)