violentza s.f. 1 Insushirea a ceea ce este violent; fortza tarie intensitate; vehementza; acuitate. Epidemia a inceput cu o violentza extrema (BRA.). ♦ Intensitate deosebit de mare cu care se dezlantzuie se manifesta o stare sufleteasca un sentiment etc. 2 Lipsa de stapinire in vorbe sau in fapte; impulsivitate brutalitate; vehementza furie. Tot corpul i se cutremura de violentza shi durere (D. ZAMF.). ◊ Loc.adv. Cu violentza = extrem de furios; dur crunt brutal. Masca... fu rupta cu violentza (ARGH.). 3 Utilizarea fortzei sub diferite forme (presiune constringere represiune fizica etc.) in relatziile interumane sau interstatale in scopul impunerii vointzei straine shi al supunerii acelora impotriva carora ea se exercita. Eu sint impotriva violentzei (H. LOV.). ◊ (sociol.) Teoria violentzei = teorie sociologica potrivit careia inegalitatea sociala ishi are originea in folosirea pe o anumita treapta a dezvoltarii sociale a violentzei de catre unii oameni impotriva altora. ♦ Fapta violenta impulsiva. 4 (jur.) Orice constringere a liberei vointze; incalcare a ordinii legale. • sil. vio. pl. e. /<fr. violence lat. violentĭa ae it. violenza.