VINDECÁ vindec vb. I. 1. Refl. shi tranz. A scapa sau a face pe cineva sa scape de o boala a (se) face sanatos; a (se) insanatoshi a (se) tamadui a (se) lecui. ♦ Refl. Spec. (Despre rani taieturi etc.) A se inchide a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face sa dispara sa inceteze o suferintza morala o suparare un dor etc. Lat. vindicare.

vindeca² v vz vindica¹

vindeca¹ [At: PSALT. HUR. 4^r/12 / V: (irg) ~ica (inv) ven~ (ivr) vendica / Pzi: (shi inv 6) vindec / E: ml vindicare „a razbuna”] 12 vtr A scapa sau a face (pe cineva) sa scape de o boala de o suferintza fizica Si: a (se) insanatoshi a (se) trata (pop) a (se) lecui a (se) tamadui (ivp) a (se) mantui (inv) a remedia (reg) a se razboli² a (se) razbuna a (se) vraciui (34). 3 vr (Mol; ie) A se ~ cu zama de clopot A fi muribund. 4 vtf (C. i. boli suferintze) A face sa dispara (in urma unui tratament medical). 5 vr (D. rani taieturi etc.) A se cicatriza (1). 6 vr (Mun) A muri. 7 vt(a) A face (pe cineva) sa scape de o suferintza morala de o stare afectiva neplacuta de un necaz. 8 vt (Pex; c. i. suferintze morale) A face sa dispara. 9 vt (Pex; c. i. suferintze morale) A face sa scada in intensitate Si: a alina¹ (6) a calma (1) a linishti a potoli. 1011 vtr (Bis) A (se) mantui. 1213 vtr A (se) dezobishnui de o deprindere rea Si: a (se) dezbara (1) a (se) dezvatza (12). 1415 vtr (Inv; fig) A disparea sau a face sa dispara. 1617 vtr (Inv; c. i. elemente ale naturii forme de relief constructzii etc.) A (se) reface (dupa o calamitate). 18 vt (C. i. fapte situatzii deficitare lacunare) A compensa (1). 19 vt (Ivr) A ocroti. 20 vr (Intro poezie populara) A se prinde devenind una cu…

VINDECÁ víndec vb. I. 1. Refl. shi tranz. A scapa sau a face pe cineva sa scape de o boala a (se) face sanatos; a (se) insanatoshi a (se) tamadui a (se) lecui. ♦ Refl. Spec. (Despre rani taieturi etc.) A se inchide a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face sa dispara sa inceteze o suferintza morala o suparare un dor etc. Lat. vindicare.

VINDECÁ vindec vb. I. 1. Refl. (Despre oameni shi despre partzi ale corpului lor) A scapa de o boala a se face sanatos; a se insanatoshi. Sor vindeca plaminii minerilor deaici. VINTILA O. 25. Piciorul... il puse la loc shi indata se vindeca. ISPIRESCU L. 5. Multzi din bolnavii rushi sau vindecat aice. NEGRUZZI S. I 192. ◊ Tranz. Irinuca nu ne putea vindeca. CREANGA A. 27. ♦ (Despre rani taieturi etc.) A se inchide a se cicatriza. [Ursul] supse rana... apoi incepu a linge shi linse shi linse pina ce se inchise shi se vindeca. ISPIRESCU L. 345. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la stari psihice sau afective) A alina sau a face sa dispara sa inceteze. In toate lunile ishi gasea de lucru peacasa spre ashi putea vindeca oboseala betziei de duminica. REBREANU I. 59. Nadejdeami e la vremea care vindeca toate. NEGRUZZI S. I 48. ◊ (Complementul indica persoana vindecata) Frunza verde alior Cinta cucul in pridvor Sa ma vindece de dor. BELDICEANU P. 95. Sa va spun eu oameni buni dumnealor o vrut sa va vindece de spaima Rusaliilor. ALECSANDRI T. I 269. ♦ Refl. Ashi reveni dintro stare sufleteasca chinuitoare copleshitoare. Datunci bolnavul meu de dragoste sa vindecat asha de bine k nici na mai dat pe la noi. VLAHUTZA O. A. II 61. 3. Tranz. (Invechit shi popular) A astupa a inchide o crapatura o deschizatura o gaura; a face una cu pamintul. La temnitza cea de piatra [care] in pamint e vindecata. PASCULESCU L. P. 202.

A VINDECÁ víndec tranz. A face sa se vindece. /<lat. vindicare

A SE VINDECÁ ma víndec intranz. 1) A reveni la starea normala (dupa o boala); a deveni sanatos; a se insanatoshi; a se indrepta; a se lecui. 2) (despre rani leziuni) A disparea in urma unui tratament; a se lecui. /<lat. vindicare

VINDECA vb. (Mold.) 1. A (se) inchide a (se) astupa. Crepa piatra de o ascunsa vindecindusa preste dinsa. DVS 22^r. Ei ieshira iara Svintzia sa au vindecat la loc inchisoarea shi pecetzile. DOSOFTEI VS. Pamintul sau desfacut ... shi lau sorbit de viu . . . shi sau vindecat pamintul preste dinsul. DOSOFTEI VS. ♦ (Despre sprincene) A se cobori. A: Iara daca veni vreamea de imbatrini Isaac foarte i sa vindecasa sprinceanele preste ochi shi nu mai vedea. CRON. 1689 34^r. // C: cf. CRON. ante 1730 35^r. 2. A seca. A: Cazura dealurile . . . preste shearpe de vindecara taul shil asamanara de sa feace shes. DOSOFTEI VS. // B: Zice D[o]mnul: „Vindec apele aceastea nu va mai fi de acolo moarte shi sterp”. BIBLIA (1688). Etimologie: lat. vindicare.

vindecà v. 1. a scapa de o boala; 2. ashi recapata sanatatea; 3. fig. a mantui de un rau moral. [Lat. VINDICARE a scapa (romaneshte: a scapa de o boala)].

vindec sn [At: CORESI EV. 82 / Pl: ~uri / E: pvb vindeca¹] 1 (Irg) Vindecare (1). 2 (Irg; pex; ccr) Remediu (terapeutic). 3 (Irg; ila) Fara (de) ~ Incurabil. 4 (Reg; ie) A nushi vedea ~ul A inceta sa mai spere in vindecarea unei boli indelungate. 5 (Reg; iae) A nu se mai vindeca¹ (1). 6 (Reg; iae) A nu se mai restabili moralmente.

víndec a á v. tr. (lat. vĭndĭco áre a revindica a razbuna; it. vendicare pv. cat. venjar fr. venger sp. vengar pg. vingar). Lecuĭesc tamaduĭesc liberez din boala: a vindeca un bolnav. Vechĭ vendec.

vindecá (a ~) vb. ind. prez. 3 víndeca

vindecá vb. ind. prez. 1 sg. víndec 3 sg. shi pl. víndeca

vindeca (ind. prez. 3 sg. shi pl. vindeca)

vindec.

VINDECÁ vb. 1. v. insanatoshi. 2. v. cicatriza.

VINDECÁ vb. v. satura.

VINDECA vb. (MED.) 1. a (se) indrepta a (se) infiripa a (se) insanatoshi a (se intrema a (se) inzdraveni a (se) lecui a (se) reface a (se) restabili a (se) ridica a (se) tamadui (latinism rar) a (se) sana (pop. shi fam.) a (se) drege a (se) doftori a (se) doftorici (pop.) a (se) scula (inv. shi reg.) a (se) sanatosha a (se) tocmi a (se) zdraveni (reg.) a (se) razbuna (Transilv.) a (se) citovi (Mold.) a (se) priboli (prin Olt. Ban. shi Transilv.) a (se) zvidui (inv.) a (se) remedia a (se) vraciui. (Sa ~ dupa o lunga boala.) 2. a se cicatriza a se inchide. (Rana sa ~ )

vindeca vb. v. SATURA.

vindecá (c át) vb. 1. (Inv.) A reface a repara. 2. A tamadui a insanatoshi. Mr. vindic(are). Lat. vindĭcāre (Diez I 441; Cipariu Gram. 308; SHeineanu Semasiol. 185; Pushcariu 1893; Densusianu GS II 21; REW 9347; Rosetti I 174) cf. it. vendicare prov. cat. venjar fr. venger sp. vengar port. vingar. Semantismul diferit al rom. se explica mai bine prin sensul lat. de a elibera (Rohlfs Differenzierung 39) prin ideea de „a pune in stadiul initzial” cf. sp. reponerse. Uz mai general decit cel indicat de ALR I 137. Der. vindecator adj. (care vindeca curativ); vindecatoare (var. vindecutza) s. f. (specie de creson Alliaria officinalis); vindecea s. f. (planta medicinala Betonica officinalis). Der. neol. (din fr.) vindicativ adj.; vindicta s. f.

CONTRARIA CONTRARIIS CURANTUR (lat.) cele contrarii se vindeca prin contrarii Maxima medicinii clasice. V. shi Similia similiis curantur.

CURA TE IPSUM! v. MEDICE CURA TE IPSUM!

MEDICE CURA TE IPSUM! (lat.) doctore vindecate pe tine! Dicton prin care se recomanda celor care dau sfaturi altora sa le urmeze ei inshishi mai intai.