Definitzia cu ID-ul 514103:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vindecá (c át) vb. 1. (Inv.) A reface a repara. 2. A tamadui a insanatoshi. Mr. vindic(are). Lat. vindĭcāre (Diez I 441; Cipariu Gram. 308; SHeineanu Semasiol. 185; Pushcariu 1893; Densusianu GS II 21; REW 9347; Rosetti I 174) cf. it. vendicare prov. cat. venjar fr. venger sp. vengar port. vingar. Semantismul diferit al rom. se explica mai bine prin sensul lat. de a elibera (Rohlfs Differenzierung 39) prin ideea de „a pune in stadiul initzial” cf. sp. reponerse. Uz mai general decit cel indicat de ALR I 137. Der. vindecator adj. (care vindeca curativ); vindecatoare (var. vindecutza) s. f. (specie de creson Alliaria officinalis); vindecea s. f. (planta medicinala Betonica officinalis). Der. neol. (din fr.) vindicativ adj.; vindicta s. f.