VINDECÁ vindec vb. I. 1. Refl. (Despre oameni shi despre partzi ale corpului lor) A scapa de o boala a se face sanatos; a se insanatoshi. Sor vindeca plaminii minerilor deaici. VINTILA O. 25. Piciorul... il puse la loc shi indata se vindeca. ISPIRESCU L. 5. Multzi din bolnavii rushi sau vindecat aice. NEGRUZZI S. I 192. ◊ Tranz. Irinuca nu ne putea vindeca. CREANGA A. 27. ♦ (Despre rani taieturi etc.) A se inchide a se cicatriza. [Ursul] supse rana... apoi incepu a linge shi linse shi linse pina ce se inchise shi se vindeca. ISPIRESCU L. 345. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la stari psihice sau afective) A alina sau a face sa dispara sa inceteze. In toate lunile ishi gasea de lucru peacasa spre ashi putea vindeca oboseala betziei de duminica. REBREANU I. 59. Nadejdeami e la vremea care vindeca toate. NEGRUZZI S. I 48. ◊ (Complementul indica persoana vindecata) Frunza verde alior Cinta cucul in pridvor Sa ma vindece de dor. BELDICEANU P. 95. Sa va spun eu oameni buni dumnealor o vrut sa va vindece de spaima Rusaliilor. ALECSANDRI T. I 269. ♦ Refl. Ashi reveni dintro stare sufleteasca chinuitoare copleshitoare. Datunci bolnavul meu de dragoste sa vindecat asha de bine k nici na mai dat pe la noi. VLAHUTZA O. A. II 61. 3. Tranz. (Invechit shi popular) A astupa a inchide o crapatura o deschizatura o gaura; a face una cu pamintul. La temnitza cea de piatra [care] in pamint e vindecata. PASCULESCU L. P. 202.