19 definitzii pentru vibratzie

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

VIBRÁTZIE vibratzii s. f. 1. Mishcare oscilatorie periodica a unui corp sau a particulelor unui mediu efectuata in jurul unei pozitzii de echilibru cu frecventza relativ inalta; oscilatzie. 2. Vibrare (2). 3. Fig. Emotzie puternica infiorare freamat. [Var.: vibratziúne s. f.] Din fr. vibration lat. vibratio onis.

VIBRÁTZIE vibratzii s. f. 1. Mishcare oscilatorie periodica a unui corp sau a particulelor unui mediu efectuata in jurul unei pozitzii de echilibru cu frecventza relativ inalta; oscilatzie. 2. Vibrare (2). 3. Fig. Emotzie puternica infiorare freamat. [Var.: vibratziúne s. f.] Din fr. vibration lat. vibratio onis.

vibratzie sf [At: I. GOLESCU C. / V: (inv) ~tziune (ivr) ~raciune / Pl: ~i / E: fr vibration it vibrazione] 1 Mishcare oscilatorie periodica de mica amplitudine shi de frecventza relativ inalta a unui corp (elastic) sau a particulelor unui mediu elastic efectuata in jurul unei pozitzii de echilibru Si: vibrare (1). 2 Unda propagata intrun mediu elastic produsa de o vibratzie (1). 3 (Ila) De ~ Vibratoriu (1). 4 (Ilv) A pune in ~ A face sa vibreze (1). 5 Palpaire. 6 (De obicei poetic) Sunet sau complex de sunete produse prin vibratzia (1) unui corp (elastic) Si: vibrare (4). 7 (Spc) Sunet prelung care ia nashtere prin lovirea unui obiect metalic. 8 Modulatzie a vocii. 9 Rezonantza. 10 (Fig) Emotzie puternica. 11 (Fig) Manifestare intensa a unui sentiment a unei stari sufleteshti etc. Si: vibrantza (3) vibrare (8). 12 (Teh) Vibrare (9).

vibratzie s.f. 1 (fiz.) Mishcare oscilatorie periodica de mica amplitudine shi de frecventza relativ inalta a unui corp sau a particulelor unui mediu elastic efectuata in jurul unei pozitzii de echilibru cu o frecventza relativ inalta; vibrare oscilatzie. El se trudeshte... sa redea tremurul apei vibratzia aerului (OPR.). ◊ Loc.adj. De vibratzie = vibratoriu. ◊ Loc.vb. A pune in vibratzie = a face sa vibreze. ◊ Fig. Latura coloristica a obiectelor in care intuieshte vibratzia insashi a universului (CAL.). Unda propagata intrun mediu elastic produsa de o astfel de mishcare. ♦ Poet. Pilpiire tremurare ushoara; lucire sclipire (tremuratoare sau intermitenta). Vibratzia orbitoare a diminetzii (BART). 2 Sunet sau complex de sunete produse prin vibrarea unui corp (elastic); spec. sunet prelung care ia nashtere prin lovirea unui obiect metalic. Auzea din toate partzile... o vibratzie de clopot (TEOD.). ♦ Modulatzie; rezonantza. O voce de bas de o adincime shi de o vibratzie nemaipomenita (VIN.). 3 Fig. Emotzie puternica traire intensa infiorare freamat. Tot sufletul cu vibratzia lui (ARGH.). • pl. i. g.d. iei. shi (inv.) vibratziune s.f. /<fr. vibration lat. vibratĭo onis.

VIBRÁTZIE vibratzii s. f. 1. Mishcare periodica de dute vino cu frecventza relativ inalta; mishcare oscilatorie vibrare (1). Un clopot batu de patru ori limpede shi cu vibratzii prelungi. DUMITRIU N. 98. Vibratzie sonora = vibratzie perceptibila pentru ureche. (Glumetz) Jos peun virf de campanula Pururean vibratzie SHia oprit o libelula Zborul plin de gratzie. TOPIRCEANU P. 155. 2. Vibrare (2). Bolta cereasca se limpezise shi in vibratzia orbitoare a diminetzii parea captushita cu o imensa pinza de matasa albastra. BART S. M. 54.

VIBRÁTZIE s.f. 1. (Fiz.) Mishcare periodica a unui corp fatza de o pozitzie de echilibru; oscilatzie. ♦ Sunet prelung care ia nashtere la lovirea puternica a unui metal. 2. Vibrare. ♦ (Fig.) Emotzie puternica. [Gen. iei var. vibratziune s.f. / cf. fr. vibration lat. vibratio].

VIBRÁTZIE s. f. 1. (fiz.) mishcare oscilatorie periodica a unui corp sau a particulelor unui mediu elastic de o parte shi de alta a unei pozitzii de echilibru cu o frecventza relativ inalta; vibrare oscilatzie. 2. (fig.) emotzie puternica. (< fr. vibration lat. vibratio)

VIBRÁTZIE ~i f. Mishcare periodica alternativa de o amplitudine mica shi de o frecventza relativ inalta. [G.D. vibratziei; Sil. vibratzie] /<fr. vibration

VIBRATZIÚNE s. f. v. vibratzie.

vibratzi(un)e f. mishcare repede continua shi alternativa un fel de tremuratura: vibratziunea unei coarde de vioara.

*vibratziúne f. (lat. vibrátio ónis). Tremuratura uneĭ coarde intinse cind o atingĭ cu arcushu orĭ o loveshtĭ orĭ a uneĭ lame elastice care are un capat fixat orĭ a unuĭ clopot cind e lovit. SHi átzie (rus. vibráciĭa).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

vibrátzie (vibratzie) s. f. art. vibrátzia (tzia) g.d. art. vibrátziei; pl. vibrátzii art. vibrátziile (tzii)

vibrátzie s. f. (sil. bratzie) art. vibrátzia (sil. tzia) g.d. art. vibrátziei; pl. vibrátzii art. vibrátziile (sil. tzii)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

VIBRÁTZIE s. 1. (FIZ.) v. vibrare. (~ unui mediu elastic.) 2. vibrare zbarnait. (~ coardei unui instrument muzical.) 3. trepidatzie. (~ a unui sistem tehnic elastic.) 4. v. tremur.

VIBRATZIE s. 1. vibrare zbirniit. (~ corzii unui instrument muzical.) 2. (FIZ.) oscilatzie vibrare. (~ unui mediu elastic.) 3. tremur vibrare. (Avea o ~ in glas.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

vibratzie (< it. vibration; < lat. vibratio; it. vibrazione; germ. Schwingung; engl. vibration). (Fiz.) Mishcare periodica* (alternativa) a unui corp elastic sau a particulelor unui mediu elastic (aer etc.) efectuata de o parte shi de alta a unei pozitzii de echilibru cu frecventza* relativ inalta (ex.: mishcarea unei coarde de vl. ciupite sau a bratzelor unui diapazon (6) lovit). Denumirea de oscilatzie* se da de obicei mishcarilor cu frecventza mica (pendulul oscileaza nu vibreaza). Mishcarea vibratorie are k origine: a) perturbarea echilibrului sau deformarea unui corp sau mediu elastic produse printro furnizare brusca de energie (de ex. lovirea unei coarde de pian sau suflarea unui curent de aer asupra unei ancii* de cl.) shi b) tendintza de revenire la pozitzia de echilibru sau la forma initziala datorita elasticitatzii corpului asupra caruia sa actzionat. V. astfel produse sunt amplificate de v. aerului din spatziul rezonator al instr. muzical respectiv (interiorul pianului tubul cl.; v. sunet). Ele se transmit aerului inconjurator in care se propaga din aproape in aproape sub forma de mici variatzii de presiune de „pulsatzii” care in final actzioneaza asupra timpanului urechii. Propagarea v. dea lungul intregului lantz care pleaca se realizeaza sub forma de unde* frecventza ramanand tot timpul constanta. Durata in care se efectueaza o v. completa (un dusintors al corpului sau al particulelor) este o caracteristica a sistemului vibrator shi se numeshte perioada (2). Numarul de perioade efectuate intro secunda determina frecventza de v. care se masoara in hertzi (simbol Hz). Bratzele diapazonului efectueaza intro secunda 440 de mishcari dusintors astfel k frecventza lui de v. este 440 Hz iar perioada de v. 1/440 s. Instr. muzicale produc v. intretzinute sau amortizate. In primul caz furnizarea de energie are loc continuu (de ex. introducerea aerului in tuburile de orga*). Amplitudinea* de v. poate fi constanta sau variabila dupa cum presiunea de suflare este constanta sau variabila. V. produse de arcush* sunt practic intretzinute cu observatzia k fenomenul vibrator este mai complex. In cel deal doilea caz energia este furnizata o singura data (lovirea sau ciupirea unei coarde) astfel k amplitudinea de v. scade de la max. initzial pana la anulare. V. sunet unda.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vibratzie vibratzii s. f. (tox.) stare resimtzita de toxicomanul aflat sub influentza drogurilor shi comunicata celor din jur.

Intrare: vibratzie
vibratzie substantiv feminin
  • silabatzie: vi-bra-tzi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vibratzie
  • vibratzia
plural
  • vibratzii
  • vibratziile
genitiv-dativ singular
  • vibratzii
  • vibratziei
plural
  • vibratzii
  • vibratziilor
vocativ singular
plural
vibratziune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vibratziune
  • vibratziunea
plural
  • vibratziuni
  • vibratziunile
genitiv-dativ singular
  • vibratziuni
  • vibratziunii
plural
  • vibratziuni
  • vibratziunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

vibratzie, vibratziisubstantiv feminin

  • 1. Mishcare oscilatorie periodica a unui corp sau a particulelor unui mediu efectuata in jurul unei pozitzii de echilibru cu frecventza relativ inalta; vibrare (1.1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un clopot batu de patru ori limpede shi cu vibratzii prelungi. DUMITRIU N. 98. DLRLC
    • format_quote glumetz Jos peun virf de campanula Pururean vibratzie SHia oprit o libelula Zborul plin de gratzie. TOPIRCEANU P. 155. DLRLC
    • 1.1. Sunet prelung care ia nashtere la lovirea puternica a unui metal. DN
      • 1.1.1. Vibratzie sonora = vibratzie perceptibila pentru ureche. DLRLC
    • 1.2. Vibrare (1.2.). DLRLC
      sinonime: vibrare
      • format_quote Bolta cereasca se limpezise shi in vibratzia orbitoare a diminetzii parea captushita cu o imensa pinza de matasa albastra. BART S. M. 54. DLRLC
  • 2. Vibrare (2.). DEX '09 DEX '98
    sinonime: vibrare
  • 3. figurat Emotzie puternica. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.