vibratzie s.f. 1 (fiz.) Mishcare oscilatorie periodica de mica amplitudine shi de frecventza relativ inalta a unui corp sau a particulelor unui mediu elastic efectuata in jurul unei pozitzii de echilibru cu o frecventza relativ inalta; vibrare oscilatzie. El se trudeshte... sa redea tremurul apei vibratzia aerului (OPR.). ◊ Loc.adj. De vibratzie = vibratoriu. ◊ Loc.vb. A pune in vibratzie = a face sa vibreze. ◊ Fig. Latura coloristica a obiectelor in care intuieshte vibratzia insashi a universului (CAL.). Unda propagata intrun mediu elastic produsa de o astfel de mishcare. ♦ Poet. Pilpiire tremurare ushoara; lucire sclipire (tremuratoare sau intermitenta). Vibratzia orbitoare a diminetzii (BART). 2 Sunet sau complex de sunete produse prin vibrarea unui corp (elastic); spec. sunet prelung care ia nashtere prin lovirea unui obiect metalic. Auzea din toate partzile... o vibratzie de clopot (TEOD.). ♦ Modulatzie; rezonantza. O voce de bas de o adincime shi de o vibratzie nemaipomenita (VIN.). 3 Fig. Emotzie puternica traire intensa infiorare freamat. Tot sufletul cu vibratzia lui (ARGH.). • pl. i. g.d. iei. shi (inv.) vibratziune s.f. /<fr. vibration lat. vibratĭo onis.