VIBRÁTZIE vibratzii s. f. 1. Mishcare periodica de dute vino cu frecventza relativ inalta; mishcare oscilatorie vibrare (1). Un clopot batu de patru ori limpede shi cu vibratzii prelungi. DUMITRIU N. 98. Vibratzie sonora = vibratzie perceptibila pentru ureche. (Glumetz) Jos peun virf de campanula Pururean vibratzie SHia oprit o libelula Zborul plin de gratzie. TOPIRCEANU P. 155. 2. Vibrare (2). Bolta cereasca se limpezise shi in vibratzia orbitoare a diminetzii parea captushita cu o imensa pinza de matasa albastra. BART S. M. 54.