VERÍGA verigi s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcatuiesc un lantz. ♦ Fig. Element de legatura; p. ext. parte componenta. 2. Inel de metal de material plastic etc. de diferite marimi cu numeroase utilizari tehnice (k element de fixare). 3. (Pop.) Verigheta. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formeaza toracele albinei. 5. (Reg.) Bratz de apa care imprejmuieshte un ostrov. 6. (In sintagma) Veriga de rod = cuplu format dintro coarda de rod shi un cap care se lasa la taierea vitzeidevie. Din sl. veriga.

veriga sf [At: (a. 1508) cf MIHAILA D. / V: (reg) vir~ veli~ (ivr) ~ik / Pl: ~igi (ivr) ~ige / E: vsl верига] 1 (Irg; lpl) Lantz. 2 Fiecare dintre inelele care alcatuiesc un lantz Si: za². 3 (Irg; ila) Tras prin ~ Tras prin inel. 4 (Reg; ie) A da de ~ A termina definitiv un lucru. 5 (Fig) Element de legatura. 6 (Fig) Parte componenta a unui ansamblu. 7 Fiecare dintre belciugele de metal prin care se trece un lacat un lantz etc. 8 (Pex) Zavor. 9 Inel (din metal) care serveshte la atarnare sau la legarea de alte obiecte. 10 (Pop) Inel de fier care fixeaza lama unui cutzit a unui briceag etc. in plasele. 11 (Pop) Bratzara la coasa la shurubelnitza etc. 12 (Pop) Belciugul de la capatul tanjelii de care se fixeaza carceia. 13 (Trs) Carcea de lemn sau de fier. 14 (Reg) Fiecare dintre cercurile care strang butucul rotzii. 15 (Pop; la car) Ganj cu care se fixeaza capatul de sus al leucii de carambul de sus al loitrei. 16 (Trs) Orcicar. 17 (Reg; la plug) Bratzara de la capatul grindeiului prevazuta cu un carlig de care se agatza protzapul pentru boi sau crucea pentru cai. 18 (Mar; Mol; la joagar) Fiecare dintre belciugele de care se prind ghearele de fier. 19 (Buc; Mar; la joagar) Fiecare dintre cele doua carceie care leaga ceafa de jos a jugului de tanjala. 20 (Reg; la joagar) Cercul de la roata care se fixeaza maselele. 21 (Reg) Belciug de metal pus in botul unor animale. 22 (Reg) Urechea unei chei. 23 (Reg) Catusha (6). 24 (Pop; shis ~ de logodna) Verigheta (1). 25 (Pop; pex) Inel simplu (fara ornamente sau pietre scumpe). 26 (Reg; ics) Dea ~ga Dea inelul. 27 (Reg) Proxenetism. 28 (Ie) A tzine ~ga (cuiva) A mijloci prostitutzia. 29 (Trs) Fiecare dintre inelele care formeaza toracele albinei. 30 (Reg) Bratz de apa care imprejmuieshte un ostrov. 31 (Ivr) Ornament arhitectural in forma de inel sau de cerc. 32 (Rar; lpl) Aparat de gimnastica format din doua cercuri suspendate de funii care servesc la agatzat balansat etc. Si: inele. 33 (Reg; gmtz) Var (2). 34 (Is) ~ de rod Cuplu format dintro coarda de rod shi un cep care se lasa la taierea vitzei de vie.

veriga s.f. 1 Fiecare dintre inelele care alcatuiesc un lantz. Daca se rupe o veriga tot lantzul se desface. ◊ Expr. Tras prin veriga = tras prin inel. A da de veriga = a termina definitiv un lucru al duce pina la capat. ♦ Fig. Element de legatura parte componenta. Viatza individului... nu este decit o veriga ce leaga trecutul cu viitorul (CONTA). ♦ (inv.) Lantz. 2 Inel de metal de material plastic etc. de diferite marimi cu numeroase intrebuintzari tehnice. 3 (pop.) Verigheta. 4 (reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formeaza toracele albinei. 5 (reg.) Bratz de apa care imprejmuieshte un ostrov. 6 (vit.) Veriga de rod = cuplu format dintro coarda de rod shi un cep care se lasa la taierea vitzeidevie. • pl. gi (inv.) ge. shi (reg.) viriga s.f. /<sl. veche вернга.

VERÍGA verigi s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcatuiesc un lantz. ♦ Fig. Element de legatura; p. ext. parte componenta. 2. Inel de metal de material plastic etc. de diferite marimi cu numeroase intrebuintzari tehnice (k element de fixare). 3. (Pop.) Verigheta. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formeaza toracele albinei. 5. (Reg.) Bratz de apa care imprejmuieshte un ostrov. 6. (In sintagma) Veriga de rod = cuplu format dintro coarda de rod shi un cap care se lasa la taierea vitzei de vie. Din sl. veriga.

VERÍGA verigi s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcatuiesc un lantz; za. Daca se rupe o veriga tot lantzul se desface. ♦ Fig. Element de legatura; p. ext. parte componenta sector al unui ansamblu. Partidul Muncitoresc Romin duce o politica de intarire a statului de intarire a tuturor verigilor sale de intarire a capacitatzii sale de aparare. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 34 33. El trebuie sa fie veriga dintre marea negustorime shi boierii fruntashi ai tzarii. CAMIL PETRESCU O. II 395. 2. Inel de metal (avind numeroase intrebuintzari). Constata k la usha lui... lacatul era pus la amindoua verigele. C. PETRESCU C. V. 42. Ghitza are o veriga de sirma care sint inshirate semnele turmelor. SLAVICI O. I 152. Un grindei de stejar sta prins in zid de amindoua laturile iar in mijloc este o veriga ruginita de care se anina shtreangul. NEGRUZZI S. I 311. 3. (Popular) Verigheta. In tacere puseo veriga in degetul Mibei altan degetul lui Albert shii binecuvinta. VLAHUTZA O. A. III 54. Am o riza de veriga SHo dragutzan SHeicaMica. JARNÍKBIRSEANU D. 363. 4. (Regional) Fiecare dintre inelele care formeaza toracele albinei. 5. (Regional) Bratz de apa care imprejmuieshte un ostrov. Citeodata ostrovul se alipeshte de mal facind parte din el iar bratzul persista k un bratz lateral al Dunarii care trece prin lunca numit o veriga. ANTIPA P. 192.

VERÍGA ~gi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lantz. 2) Piesa in forma de inel avand diferite intrebuintzari tehnice. 3) fig. Parte componenta a unui ansamblu care serveshte drept element de legatura. 4) pop. Inel fara piatra de obicei din metal pretzios purtat drept simbol al legaturii dintre logodnici sau dintre sotzi; verigheta. [G.D. verigii] /<sl. veriga

veríga f. pl. ĭ (vsl. veriga lantz; sirb. bg. „lantz” la pl. „catushĭ”. Cp. cu gheara). Inel de lantz. Verigutza de logodna. Halca inel gros atirnat (de ex. la o luntre). Pl. Marĭ halcale atirnate de fringhiĭ k sa te apucĭ cu minile de ele la gimnastica. V. belcĭug.

verigi v vz veriga

viriga s.f. v. veriga.

veriga f. inel. [Slav. VERIGA lantz].

veríga s. f. g.d. art. verígii; pl. verígi

veríga s. f. g.d. art. verígii; pl. verígi

veriga gen. verigii

VERÍGA s. 1. v. za. 2. v. toarta. 3. v. belciug.

VERÍGA s. v. inel lantz verigheta.

VERIGA s. 1. inel ochi za (inv.) ratez. (~ de lantz.) 2. toarta ureche. (~ cercelului.) 3. belciug inel. (~ de lacat.)

veriga s. v. INEL. LANTZ. VERIGHETA.

VERÍGI s. pl. v. catushe fiare.

verigi s. pl. v. CATUSHE. FIARE.

veríga (gi) s. f. 1. Inel. 2. Cerc. Mr. variga megl. viriga. Sl. veriga (Miklosich Slaw. Elem. 17; Cihac II 453; Conev 58) cf. bg. sb. slov. rus. veriga. Der. verigar s. m. (arbust Rhamnus cathartica); verigash s. m. (inv. codosh intrigant); verigashe s. f. (inv. codoasha); verigashie s. f. (codoshlic); verigashos adj. (de codosh); verigat adj. (prins in verigi strins; se zice shi despre oile cu cercuri albe pe picioare); verigel s. m. (o planta parazita Orobanche caryophyllacea); verigheta s. f. (inel de nunta).