VERÍGA verigi s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcatuiesc un lantz; za. Daca se rupe o veriga tot lantzul se desface. ♦ Fig. Element de legatura; p. ext. parte componenta sector al unui ansamblu. Partidul Muncitoresc Romin duce o politica de intarire a statului de intarire a tuturor verigilor sale de intarire a capacitatzii sale de aparare. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 34 33. El trebuie sa fie veriga dintre marea negustorime shi boierii fruntashi ai tzarii. CAMIL PETRESCU O. II 395. 2. Inel de metal (avind numeroase intrebuintzari). Constata k la usha lui... lacatul era pus la amindoua verigele. C. PETRESCU C. V. 42. Ghitza are o veriga de sirma care sint inshirate semnele turmelor. SLAVICI O. I 152. Un grindei de stejar sta prins in zid de amindoua laturile iar in mijloc este o veriga ruginita de care se anina shtreangul. NEGRUZZI S. I 311. 3. (Popular) Verigheta. In tacere puseo veriga in degetul Mibei altan degetul lui Albert shii binecuvinta. VLAHUTZA O. A. III 54. Am o riza de veriga SHo dragutzan SHeicaMica. JARNÍKBIRSEANU D. 363. 4. (Regional) Fiecare dintre inelele care formeaza toracele albinei. 5. (Regional) Bratz de apa care imprejmuieshte un ostrov. Citeodata ostrovul se alipeshte de mal facind parte din el iar bratzul persista k un bratz lateral al Dunarii care trece prin lunca numit o veriga. ANTIPA P. 192.