14 definitzii pentru vehement

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

VEHEMÉNT A vehementzi te adj. (Despre oameni shi manifestarile lor) Violent impetuos furtunos. Din fr. véhément lat. vehemens ntis.

VEHEMÉNT A vehementzi te adj. (Despre oameni shi manifestarile lor) Violent impetuos furtunos. Din fr. véhément lat. vehemens ntis.

vehement ~a [At: HELIADE O. II 91 / V: (ivr) veem~ veemente veeminte (Pl: veemintzi) ~mint ~minte a / Pl: ~ntzi ~e / E: fr véhément lat vehemens ntis cf it veemente] 12 a av (Care se manifesta) fara retzinere dand curs liber sentimentelor Si: impetuos. 3 (Ivr; d. fenomene ale naturii) Care se manifesta cu o intensitate deosebita.

vehement a adj. (mai ales despre oameni shi despre actziunile manifestarile lor) Care este violent furtunos impetuos; agresiv. A adresat un protest vehement tzarii vecine.(adv.) Avea dreptul k sa se exprime atit de vehement (EMIN.). • pl. tzi te. /<fr. véhément lat. vehĕmens ntis; cf. it. veemente.

VEHEMÉNT A vehementzi te adj. (Despre persoane shi despre manifestarile lor) Violent impetuos furtunos. Mai tirziu iar o scurta shi vehementa incaierare. CAMIL PETRESCU TR. N. 299. ◊ (Adverbial) Grigore abia stapinindushi revolta intrerupe vehement pe arendash. REBREANU R. I 40.

VEHEMÉNT A adj. Violent impetuos; aprig. [< fr. véhément lat. vehemens].

VEHEMÉNT A adj. (despre oameni shi manifestarile lor) violent impetuos; aprig. (< fr. véhément lat. vehemens)

VEHEMÉNT ~ta (~tzi ~te) (despre persoane shi manifestarile lor) Care manifesta vehementza; plin de vehementza. /<lat. vehemens ~tis fr. véhément

vehement a. 1. cu o putere foarte mare impetuos; 2. fig: care are caldura shi energie: orator vehement.

*vehemént a adj. (lat. véhemens éntis). Ardent impetuos (fara a fi furios): orator discurs vehement. Adv. A vorbi vehement. V. violent.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

vehemént adj. m. pl. veheméntzi; f. veheménta pl. veheménte

vehemént adj. m. pl. veheméntzi; f. sg. veheménta pl. veheménte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

VEHEMÉNT adj. 1. viguros violent virulent. (Un protest ~.) 2. v. impetuos.

VEHEMENT adj. 1. viguros violent virulent. (Un protest ~.) 2. aprig furtunos impetuos impulsiv iute inflacarat infocat navalnic nedomolit nepotolit nestapinit nestavilit salbatic tumultuos violent (fig.) aprins viforos vijelios vulcanic. (Temperament ~.)

Intrare: vehement
vehement adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vehement
  • vehementul
  • vehementu‑
  • vehementa
  • vehementa
plural
  • vehementzi
  • vehementzii
  • vehemente
  • vehementele
genitiv-dativ singular
  • vehement
  • vehementului
  • vehemente
  • vehementei
plural
  • vehementzi
  • vehementzilor
  • vehemente
  • vehementelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

vehement, vehementaadjectiv

  • 1. (Despre oameni shi manifestarile lor) Care manifesta vehementza; plin de vehementza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    • format_quote Mai tirziu iar o scurta shi vehementa incaierare. CAMIL PETRESCU TR. N. 299. DLRLC
    • format_quote (shi) adverbial Grigore abia stapinindushi revolta intrerupe vehement pe arendash. REBREANU R. I 40. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.