vehement, ~ă [At: HELIADE, O. II, 91 / V: (îvr) veem~, veemente, veeminte (Pl: veeminți), ~mint, ~minte a / Pl: ~nți, ~e / E: fr véhément, lat vehemens, -ntis cf it veemente] 1-2 a, av (Care se manifestă) fără reținere, dând curs liber sentimentelor Si: impetuos. 3 (Îvr; d. fenomene ale naturii) Care se manifestă cu o intensitate deosebită.

vehement, -ă adj. (mai ales despre oameni și despre acțiunile, manifestările lor) Care este violent, furtunos, impetuos; agresiv. A adresat un protest vehement țării vecine. ◊ (adv.) Avea dreptul ca să se exprime atît de vehement (EMIN.). • pl. -ți, – te. /<fr. véhément, lat. vehĕmens, -ntis; cf. it. veemente.

VEHEMÉNT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre persoane și despre manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. Mai tîrziu, iar o scurtă și vehementă încăierare. CAMIL PETRESCU, TR. N. 299. ◊ (Adverbial) Grigore, abia stăpînindu-și revolta, întrerupe vehement pe arendaș. REBREANU, R. I 40.

VEHEMÉNT, -Ă adj. Violent, impetuos; aprig. [< fr. véhément, lat. vehemens].

VEHEMÉNT, -Ă adj. (despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos; aprig. (< fr. véhément, lat. vehemens)

VEHEMÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane și manifestările lor) Care manifestă vehemență; plin de vehemență. /<lat. vehemens, ~tis, fr. véhément

vehement a. 1. cu o putere foarte mare, impetuos; 2. fig: care are căldură și energie: orator vehement.

*vehemént, -ă adj. (lat. véhemens, -éntis). Ardent, impetuos (fără a fi furios): orator, discurs vehement. Adv. A vorbi vehement. V. violent.

vehemént adj. m., pl. veheménți; f. veheméntă, pl. veheménte

vehemént adj. m., pl. veheménți; f. sg. veheméntă, pl. veheménte

vehement.

VEHEMÉNT adj. 1. viguros, violent, virulent. (Un protest ~.) 2. v. impetuos.

VEHEMENT adj. 1. viguros, violent, virulent. (Un protest ~.) 2. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.)