uzantza sf [At: CODRUDRAGUSHANU C. 177 / S shi: usantza / Pl: ~tze / E: fr usance it usanza] 1 Uz (13). 2 Termen pentru plata scrisorilor de schimb de obicei 30 de zile. 3 Interval de timp acordat conventzional pentru plata unei politze.

UZÁNTZA uzantze s. f. Practica uzuala regula; obicei statornicit. Auzim necontenit vorbinduse de guvernul constitutzional de formele shi uzantzele regimului parlamentar. KOGALNICEANU S. A. 132.

UZÁNTZA s.f. 1. Mod fel de a proceda de a lucra propriu pentru un anumit lucru sau pentru o anumita activitate. 2. Obicei datina uz cutuma. [Cf. fr. usance it. usanza].

UZÁNTZA uzántze s. f. 1. Mod de a proceda de a lucra propriu pentru un anumit lucru pentru o anumita activitate. 2. Obicei datina cutuma; uzaj (2). 3. (Jur.) Uzantze diplomatice = totalitatea practicilor in relatziile diplomatice dintre state. (din fr. usance it. usanza)

UZÁNTZA ~e f. Obicei statornicit de mult timp; practica uzuala; convenientza; conventzie. /<fr. usance it. usanza

uzántza s. f. g.d. art. uzántzei; pl. uzántze

uzántza s. f. g.d. art. uzántzei; pl. uzántze

uzantza tze.

UZÁNTZA s. 1. v. datina. 2. v. cutuma. 3. obicei regula randuiala tipic uz (inv.) shart. (Care e ~ in aceste imprejurari?) 4. v. convenientza.

UZANTZA s. 1. datina fel obicei rinduiala traditzie uz (inv. shi pop.) rind (pop.) data lege (inv. shi reg.) pomana (reg.) orinda (Transilv.) suk (prin Ban.) zacon (inv.) pravila predanie shart tocmeala (turcism inv.) adet. (Ashai ~ din batrini.) 2. (JUR.) consuetudine cutuma datina obicei traditzie uz. (Practica consacrata prin ~.) 3. obicei regula rinduiala tipic uz (inv.) shart. (Care e ~ in aceste imprejurari?) 4. convenientza. (Trebuie sa se supuna ~elor.)