URÍC² urice s. n. 1. (In Evul Mediu in Moldova shi in Maramuresh) Moshie boiereasca sau manastireasca care se bucura de privilegiul ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric² (1); act de proprietate veshnica sau de donatzie acordat cuiva in trecut; p. gener. document act; hrisov zapis. [Acc. shi: úric] Din magh. örök.

uric¹ sm [At: CV 1950 nr. 4 45 / Pl: ~ici / E: nct] (Reg) 1 Copil mic sugar. 2 Pitic.

uric² sn [At: (a. 1392) cf DERS / A shi: uric / Pl: ~ice shi (inv) uri ure / E: mg örök] 1 Moshie boiereasca sau manastireasca donata cu titlu veshnic (mai ales de catre domnul tzarii) cu privilegiul de imunitate ereditar Si: (inv) ohaba. 2 Teren aflat in proprietatea cuiva Si: proprietate posesiune moshtenire ocina ohaba. 3 (Inv; is) ~ul ingrupaciuniei (sau ~ de ingrupaciune sau de ingrupatoare de ingrupare) Loc de veci. 4 (Ivr; ila) De ~ Moshtenit. 5 (Ivr; ial) De veci Si: veshnic. 6 (Irg; ilav) De ~ Pe vecie. 7 (Irg; ial) Permanent. 8 (Irg; ial) Dintotdeauna. 9 (Ie) Pre ~ de vecie K proprietate veshnica. 10 (Ie) Cat ~ul pamantului Veshnic. 11 (Iae) Foarte mult. 12 (Fig) Origine. 13 Act prin care se acorda sau se intareshte imunitatea asupra unei proprietatzi Si: uricar (3). 14 (Pex) Document (7). 15 (Mol; is) ~ul targului Act prin care se recunoshtea in Evul Mediu un privilegiu acordat comunelor libere.

uric³ ~a a [At: MAN. SANAT. 287/18 / Pl: ~ici ~ice / E: fr urique] 1 (Is) Acid ~ Acid organic in sange eliminat prin urina rezultat din descompunerea proteinelor in procesul metabolic. 2 (Is) Calcul ~ Calcul din acid uric shi uratzi. 3 (Is) Diateza ~a Tendintza de a depune acid uric shi uratzi in tzesuturi ducand la guta la diabet etc.

URÍC² urice s. n. 1. (In evul mediu in Moldova shi in Maramuresh) Moshie boiereasca sau manastireasca care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric² (1); act de proprietate veshnica sau de donatzie acordat cuiva in trecut; p. gener. document act; hrisov zapis. [Acc. shi: úric] Din magh. örök.

URÍC¹ urice s. n. (Invechit shi arhaizant) 1. Posesiune de veci dobindita prin donatzie sau prin cumparare shi care se poate transmite prin moshtenire. Pre noi nea adus aici slavitul SHtefan batrinul shi nea ashezat la apa Siretului dindune ocina shi uric. SADOVEANU N. P. 150. 2. Act de proprietate p. ext. orice document; hrisov zapis. Fara capitenii satul poate fi calcat dovezile shi uricele pot arde o data cu toate gospodariile razashimii. SADOVEANU O. VII 163. Vezi diplomele mele urice spitze lungi. NEGRUZZI S. II 185. Hrisoavele sau uricele... sint izvorul cel mai insemnat al istoriei rominilor. BALCESCU O. I 60.

URÍC ~ce n. 1) (in Moldova medievala) Proprietate funciara feudala care se transmitea prin moshtenire. 2) Carte domneasca de proprietate ereditara; carte de danie. /<ung. örök

URIC s.n. 1. (Mold. Ban. Crish. Trans. SV) Loc posesiune de veci ce se poate transmite prin moshtenire. A: Cetatzile toate sor face . . . Sa lacuiasca shi sa petreaca SHi urice pre dinsa sashi faca. DOSOFTEI PS. C: Nime nu iaste carele shau lasat casa sau fratzii. . . au uricul pentru mine. NT 1648 54^v. Urik. Haereditas. Patrimonium. AC 379. Uricurile noastre streinii le biruiescu. MISC. SEC. XVII 11^v; cf. AGYAGFALVI apud TEW; N. TEST. (1648); SICRIUL DE AUR apud TEW; VISKI apud TEW; MISC. SEC. XVII 28^r; PSALTIRE SEC. XVII apud TEW. ◊ Fig. Domnul Dumnezeu uricul mieu este. VCC 34. ◊ (Crish. Trans. SV) Loc. adv. De uric = pentru totdeauna. K noao inca nu ni o au dat Dumnazau de uric aceasta lume. MOL. 1695 36^v. Totzi pagini<i> eu de uric iti voi da tzie. VCC 7; cf. MISC. SEC. XVII 71^r. 2. (Mold.) Act de proprietate veshnica sau donatzie; document hrisov. Leage scrisa sa cheama uricele shi ispisoacele. PRAV. Au facut legatura shi uric cu mare blastam pentru impreunarea nuntei. SHT 248. Acele urice domneshti pe slovenie nau nici o indoiala a nu se crede. GHEORGACHI; cf. M. COSTIN; DOSOFTEI PS.; N. COSTIN; CANTEMIR IST. Etimologie: magh. örök. Vezi shi uricar uricash urici. Cf. moshnenie ocinire ramashitza (1); m o sh t i n a.

uric n. 1. donatziune de moshie facuta de Domn particularilor sau manastirilor; 2. actul unei asemenea donatziuni; 3. hrisov document vechiu. [Ung. ÖRÖK perpetuitate].

1) úric n. pl. e (ung. örök perpetuŭ ereditar moshtenire d. vsl. urokŭ sententza pensiune stipendiŭ; ceh. úrok contract pensiune urék moshie. V. soroc). Vechĭ. Moshtenire (Ps. S.). Moshie de vecĭ. Hrisov document act. Azĭ. Trans. Ban. De uric perpetuŭ de vecĭ pe totdeauna (daruit moshtenit). V. hrisov ohabnic.

uríc² s. n. pl. uríce

uríc s. n. pl. uríce

ÚRIC s. v. act document dovada hartie hrisov izvor inscris piesa.

uric s. v. ACT. DOCUMENT. DOVADA. HIRTIE. HRISOV. IZVOR. INSCRIS. PIESA.

úric (ce) s. n. 1. Moshtenire ferma proprietate rurala transmisa prin succesiune. 2. Inscris de confirmare a unei moshteniri. 3. Document hrisov. Mag. örök (Tiktin; Gáldi Dict. 98). Der. din sl. urokŭ „sentintza” (Miklosich Slaw. Elem. 50; Cihac II 441) nu este posibila. Apare in documentele slavorom. din 1392. Der. uricar s. m. (logofat pisar).