15 definitzii pentru uric (subst.)
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
URÍC2 urice s. n. 1. (In Evul Mediu in Moldova shi in Maramuresh) Moshie boiereasca sau manastireasca care se bucura de privilegiul ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric2 (1); act de proprietate veshnica sau de donatzie acordat cuiva in trecut; p. gener. document act; hrisov zapis. [Acc. shi: úric] Din magh. örök.
uric1 sm [At: CV 1950 nr. 4 45 / Pl: ~ici / E: nct] (Reg) 1 Copil mic sugar. 2 Pitic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
uric2 sn [At: (a. 1392) cf DERS / A shi: uric / Pl: ~ice shi (inv) uri ure / E: mg örök] 1 Moshie boiereasca sau manastireasca donata cu titlu veshnic (mai ales de catre domnul tzarii) cu privilegiul de imunitate ereditar Si: (inv) ohaba. 2 Teren aflat in proprietatea cuiva Si: proprietate posesiune moshtenire ocina ohaba. 3 (Inv; is) ~ul ingrupaciuniei (sau ~ de ingrupaciune sau de ingrupatoare de ingrupare) Loc de veci. 4 (Ivr; ila) De ~ Moshtenit. 5 (Ivr; ial) De veci Si: veshnic. 6 (Irg; ilav) De ~ Pe vecie. 7 (Irg; ial) Permanent. 8 (Irg; ial) Dintotdeauna. 9 (Ie) Pre ~ de vecie K proprietate veshnica. 10 (Ie) Cat ~ul pamantului Veshnic. 11 (Iae) Foarte mult. 12 (Fig) Origine. 13 Act prin care se acorda sau se intareshte imunitatea asupra unei proprietatzi Si: uricar (3). 14 (Pex) Document (7). 15 (Mol; is) ~ul targului Act prin care se recunoshtea in Evul Mediu un privilegiu acordat comunelor libere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
uric3 ~a a [At: MAN. SANAT. 287/18 / Pl: ~ici ~ice / E: fr urique] 1 (Is) Acid ~ Acid organic in sange eliminat prin urina rezultat din descompunerea proteinelor in procesul metabolic. 2 (Is) Calcul ~ Calcul din acid uric shi uratzi. 3 (Is) Diateza ~a Tendintza de a depune acid uric shi uratzi in tzesuturi ducand la guta la diabet etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
URÍC2 urice s. n. 1. (In evul mediu in Moldova shi in Maramuresh) Moshie boiereasca sau manastireasca care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric2 (1); act de proprietate veshnica sau de donatzie acordat cuiva in trecut; p. gener. document act; hrisov zapis. [Acc. shi: úric] Din magh. örök.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
URÍC1 urice s. n. (Invechit shi arhaizant) 1. Posesiune de veci dobindita prin donatzie sau prin cumparare shi care se poate transmite prin moshtenire. Pre noi nea adus aici slavitul SHtefan batrinul shi nea ashezat la apa Siretului dindune ocina shi uric. SADOVEANU N. P. 150. 2. Act de proprietate p. ext. orice document; hrisov zapis. Fara capitenii satul poate fi calcat dovezile shi uricele pot arde o data cu toate gospodariile razashimii. SADOVEANU O. VII 163. Vezi diplomele mele urice spitze lungi. NEGRUZZI S. II 185. Hrisoavele sau uricele... sint izvorul cel mai insemnat al istoriei rominilor. BALCESCU O. I 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
URÍC ~ce n. 1) (in Moldova medievala) Proprietate funciara feudala care se transmitea prin moshtenire. 2) Carte domneasca de proprietate ereditara; carte de danie. /<ung. örök
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
URIC s.n. 1. (Mold. Ban. Crish. Trans. SV) Loc posesiune de veci ce se poate transmite prin moshtenire. A: Cetatzile toate sor face . . . Sa lacuiasca shi sa petreaca SHi urice pre dinsa sashi faca. DOSOFTEI PS. C: Nime nu iaste carele shau lasat casa sau fratzii. . . au uricul pentru mine. NT 1648 54v. Urik. Haereditas. Patrimonium. AC 379. Uricurile noastre streinii le biruiescu. MISC. SEC. XVII 11v; cf. AGYAGFALVI apud TEW; N. TEST. (1648); SICRIUL DE AUR apud TEW; VISKI apud TEW; MISC. SEC. XVII 28r; PSALTIRE SEC. XVII apud TEW. ◊ Fig. Domnul Dumnezeu uricul mieu este. VCC 34. ◊ (Crish. Trans. SV) Loc. adv. De uric = pentru totdeauna. K noao inca nu ni o au dat Dumnazau de uric aceasta lume. MOL. 1695 36v. Totzi pagini<i> eu de uric iti voi da tzie. VCC 7; cf. MISC. SEC. XVII 71r. 2. (Mold.) Act de proprietate veshnica sau donatzie; document hrisov. Leage scrisa sa cheama uricele shi ispisoacele. PRAV. Au facut legatura shi uric cu mare blastam pentru impreunarea nuntei. SHT 248. Acele urice domneshti pe slovenie nau nici o indoiala a nu se crede. GHEORGACHI; cf. M. COSTIN; DOSOFTEI PS.; N. COSTIN; CANTEMIR IST. Etimologie: magh. örök. Vezi shi uricar uricash urici. Cf. moshnenie ocinire ramashitza (1); m o sh t i n a.
- sursa: DLRLV (1987)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
uric n. 1. donatziune de moshie facuta de Domn particularilor sau manastirilor; 2. actul unei asemenea donatziuni; 3. hrisov document vechiu. [Ung. ÖRÖK perpetuitate].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
1) úric n. pl. e (ung. örök perpetuŭ ereditar moshtenire d. vsl. urokŭ sententza pensiune stipendiŭ; ceh. úrok contract pensiune urék moshie. V. soroc). Vechĭ. Moshtenire (Ps. S.). Moshie de vecĭ. Hrisov document act. Azĭ. Trans. Ban. De uric perpetuŭ de vecĭ pe totdeauna (daruit moshtenit). V. hrisov ohabnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
uríc2 s. n. pl. uríce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
uríc s. n. pl. uríce
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ÚRIC s. v. act document dovada hartie hrisov izvor inscris piesa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
uric s. v. ACT. DOCUMENT. DOVADA. HIRTIE. HRISOV. IZVOR. INSCRIS. PIESA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
úric (ce) s. n. 1. Moshtenire ferma proprietate rurala transmisa prin succesiune. 2. Inscris de confirmare a unei moshteniri. 3. Document hrisov. Mag. örök (Tiktin; Gáldi Dict. 98). Der. din sl. urokŭ „sentintza” (Miklosich Slaw. Elem. 50; Cihac II 441) nu este posibila. Apare in documentele slavorom. din 1392. Der. uricar s. m. (logofat pisar).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
uric, uricesubstantiv neutru
- 1. Moshie boiereasca sau manastireasca care se bucura de privilegiul ereditar de imunitate. DEX '09 DLRLC
- Pre noi nea adus aici slavitul SHtefan batrinul shi nea ashezat la apa Siretului dindune ocina shi uric. SADOVEANU N. P. 150. DLRLC
-
- 2. Act de privilegiu acordat unui uric (1.); act de proprietate veshnica sau de donatzie acordat cuiva in trecut. DEX '09 DLRLC
- Fara capitenii satul poate fi calcat dovezile shi uricele pot arde o data cu toate gospodariile razashimii. SADOVEANU O. VII 163. DLRLC
- Vezi diplomele mele urice spitze lungi. NEGRUZZI S. II 185. DLRLC
- Hrisoavele sau uricele... sint izvorul cel mai insemnat al istoriei rominilor. BALCESCU O. I 60. DLRLC
-
etimologie:
- örök DEX '09