UNT s. n. 1. Grăsime naturală, solidă, extrasă din lapte și folosită ca aliment. ◊ Unt vegetal = grăsime solidă extrasă din semințe sau din miezul fructelor unor plante tropicale. ◊ Loc. adv. Ca untul = fără efort, ușor. ◊ Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlăgui. A-l bate (pe cineva) de-i iese (sau să-i iasă) untul = a-l bate tare, rău (pe cineva). ♦ (Urmat de determinări care indică proveniența) Grăsime solidă extrasă din semințele, miezul etc. unor fructe (tropicale). Unt de cacao. 2. Compus: untul-vacii = plantă erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate și cu flori liliachii, purpurii, roz sau albe, dispuse în ciorchine la vârful tulpinii; untișor (Orchis morio). – Lat. unctum.

unt¹ i [At: ALR II, 5 751/141 / E: fo] (Reg; rep) Cuvânt care redă strigătul porumbelului.

unt² sn [At: PSALT. HUR. 3714 / Pl: (rar) ~uri / E: ml unctum] 1 Grăsime animală de consistență păstoasă, comestibilă, obținută din smântână sau din lapte. 2 (Îla) De ~ Moale¹ (1). 3 (Îal) Fin¹ (2). 4 (Îlav) Ca ~ul Fără efort Si: ușor (47). 5 (Pop; îe) A scoate ~ul (din cineva) A stoarce pe cineva de puteri Si: a vlăgui. 6 (Pop; îe) A bate (pe cineva) de-i iese (sau să-i iasă ~ul ori până se alege ~ul (din el) A bate pe cineva foarte tare. 7 (Reg; îe) A-i ieși cuiva ~ul din piele A ajunge într-o situație grea, dificilă. 8 (Pop; îe) A bate apa (în piuă) să se aleagă (sau să se facă) ~ A munci (din greu) fără nici un spor, fără rost. 9 (Pop; îe) Parcă-i uns cu ~ Se spune despre cineva care este frumos, gras, dolofan. 10 (Reg; îcs) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 11 (Iuz; îs) ~ artificial (sau, reg, de post) Margarină. 12 (Reg; îe) A-și mânca ~ul de pe pieptene A fi foarte zgârcit. 13 (Înv; astăzi numai îs ~ vegetal, sau urmat de determinări care specifică proveniența) Grăsime solidă sau păstoasă, obținută din semințe, boabe, miez de fructe (tropicale). 14 (Îrg; îas) Ulei² extras din vegetale. 15 (Reg; îs) ~ de naft Păcură (1). 16 (Reg; îas) Petrol. 17 (Reg; îas) Petrol lampant. 18 (Reg; îs) ~ de brad Rășină de brad. 19 (Înv; îs) ~ de Hale Un fel de vopsea. 20 (Îrg) Ulei² întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri religioase Si: mir¹. 21 (Tăb) Reziduu provenit din grăsimile saponificate și din proteinele descompuse. 22 (Îc) ~ul-vacii Plantă erbacee din familia orhidaceelor, cu tulpina simplă, cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate și cu flori liliachii, purpurii, roz sau, mai rar, albe, dispuse în ciorchine în vârful tulpinii Si: (reg) boașele-popii, bojor, boșie, bujorel, bujoreni, bujori, buruiene-de-copii, gemănariță, gonitoare, poroinic, salep, sculătoare, unt-și-brânză, untișor (6) (Orchis neorio). 23 (Bot; reg; îae) Poroinic (Orchis mascula, Orchis militaris, Orchis purpurea). 24 (Bot; reg; îc) ~ul-vacilor Untișor (4) (Ranunculus ficaria). 25 (Bot; reg; îc) ~-și-brânză Unt (22). 26 (Bot; reg; îc) ~ul-vacii-mirositor Stupiniță (Platantherea bifolia). 27 (Bot; reg; îc) ~-ul-babei Cornicei (Ranunculus arvensis). 28 (Bot; reg; îc) ~ul-pământului Fluierătoare (5) (Tamus communis).

UNT s. n. 1. Grăsime naturală, solidă, extrasă din lapte și folosită ca aliment. ◊ Loc. adv. Ca untul = fără efort, ușor. ◊ Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlăgui. A-l bate (pe cineva) de-i iese (sau să-i iasă) untul = a-l bate tare, rău (pe cineva). ♦ (Urmat de determinări care indică proveniența) Grăsime solidă extrasă din semințele, miezul etc. unor fructe (tropicale). Unt de cacao. 2. Compus: untul-vacii = plantă erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate și cu flori liliachii, purpurii, roz sau albe, dispuse în ciorchine la vârful tulpinii; untișor (Orchis morio). – Lat. unctum.

UNT, (rar) unturi, s. n. 1. Grăsime naturală extrasă din laptele anumitor animale (domestice) și folosită ca aliment. Netezea calm cu cuțitul untul întins pe franzelă. VORNIC, P. 164. Cuhnia în care se pregăteau lăpturile, smîntînurile și unturile obicinuite la țară. MACEDONSKI, O. III 140. Lapte, brînză, unt și ouă, de-am putea sclipui să ducem În tîrg. CREANGĂ, P. 6. Silven, cînd vindea untul într-un paner pe piață, Era mult mai ferice. NEGRUZZI, S. II 256. ◊ Loc. adv. (În legătură cu verbe ca «a merge», «a aluneca» etc.) Ca untul = ușor, fără efort. ◊ Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlăgui. A bate (pe cineva) să-i meargă untul v. merge (II 1). A bate apa-n piuă să se aleagă untul v. apă. ♦ (Urmat de determinări care indică proveniența) Grăsime vegetală, ulei. Untul de sunătoare nu e așa de bun pentru bube. DELAVRANCEA, S. 265. Să se puie... unt de trandafir și un dram de unt de livant. PISCUPESCU, O. 306. 2. Compus: untu-vacii = plantă erbacee cu tulpină simplă, cu flori liliachii, purpurii, rar albe (Orchis Morio); untișor (2).

UNT n. Substanță grasă obținută din laptele unor animale domestice și întrebuințată ca aliment. ◊ A scoate ~ul din cineva a slei de puteri; a vlăgui. Ca pe ~ fără dificultăți; cu ușurință. ~ul-vacii plantă erbacee cu tulpina simplă și flori (liliachii, purpurii sau albe) dispuse în ciorchine, în vârful tulpinii. /<lat. unctum

unt n. 1. substanță grasă ce se scoate din smântână bătută a laptelui; 2. uleiu: unt de migdale, unt de neft. [Lat. UNCTUM].

unt n., pl. urĭ (lat. ŭnctum, de unde s’a făcut umtu, ca mrom., apoĭ unt. Cp. cu strimt d. *strĭnctus). O substanță grasă gălbuĭe solidă care se alege din smîntîna bătută mult în putineĭ. (Untu proaspăt se mănîncă la masă cu sare și pîne saŭ cu mamăligă, ĭar cel topit se întrebuințează la gătit bucatele). Uleĭ: unt de migdale, unt de naft.

!unt s. n., (sorturi) pl. unturi (~ cosmetice etc.)

unt s. n.

unt s. n.

+unt de cacao (grăsime din pulbere de cacao) s. n.

UNT s. 1. unt artificial = margarină. 2. v. ulei. 3. (BOT.) untul-vacii (Orehis morio) = (reg.) bujorel, gemănariță, poranici, sculătoare, untișor, (Mold.) poroinic.

UNT s. 1. ulei. (~ de migdale.) 2. (BOT.) untul-vacii (Orchis morio) = (reg.) bujorel, gemănariță, poranici, sculătoare, untișor, (Mold.) poroinic.

unt (-turi), s. n. – Grăsime extrasă din lapte. – Mr. umtu, megl., istr. unt. Lat. ŭnctum (Pușcariu 1818; REW 9057), cf. it., sp., port. unto, prov. onch, v. fr. oint, cat. unt, cu semantism diferit; numai abellun. unt coincide cu rom., cf. și alb. lürëtë. – Der. untdelemn, s. n. (ulei de măsline), mr. untulemnu; untdelemnariu, s. n. (înv., recipient pentru ulei); untdelemniu, adj. (aurit); untdelemnos, adj. (uleois); untișor, s. m. (plantă, Ficaria ranunculoides); untos, adj. (cu unt, ca untul), mr. untos, poate direct din lat. ŭnctŭōsus (Pușcariu 1819). – Cf. unge, untură.

a bate untul expr. (er.) a avea un contact sexual.

a scoate untul (din cineva) expr. a stoarce de puteri (pe cineva).