opțiuni
  • info

15 definiții pentru vlăgui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui.

vlăgui [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~esc / E: vlagă1 + -ui] 1-2 vtr A epuiza sau a fi epuizat de puteri Si: a (se) extenua (1-2), a (se) istovi. 3 vr (Mun; pex) A îmbătrâni. 4 vr (Mun; d. obiecte, unelte etc.) A se uza. 5 vt A prelucra pielea prin tăbăcire.

vlăgui vb. IV. 1 tr., refl. A face să-și piardă sau a-și pierde vlaga, puterea; a (se) slei de puteri, a (se) epuiza, a (se) extenua, a (se) istovi. Zi cu zi... oastea i-o vlăguiește, și pe el îl micșorează în ochii supușilor lui (VLAH.). 2 tr. A prelucra pielea prin tăbăcire. Vlăguiesc pieile pe mesele cu fața de tinichea sau marmoră (ARD.). • prez.ind. -iesc. /vlagă + -ui.

VLĂGUÍ, vlăguire, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui.

VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stoarce de puteri, a istovi, a slei. Și-așa l-am vlăguit [pe popa Buligă] de-i era acum lehamete de noi. CREANGĂ, A. 94. A văntălăcit boii pînă ce i-a vlăguit de tot. ȘEZ. V 171. 2. A prelucra pielea de tăbăcărie, a o înmuia, a o subția, a o curăța. [Lucrătorii] vlăguiesc pieile pe mesele cu fața de tinichea sau marmoră. ARDELEANU, D. 10.

A VLĂGUÍ ~iésc tranz. 1) A face să se vlăguiască. 2) (piei de animale) A prelucra într-o tăbăcărie. /vlagă + suf. ~ui

A SE VLĂGUÍ mă ~iésc intranz. A deveni lipsit de vlagă; a nu mai avea puteri; a se extenua; a se consuma; a se istovi; a se epuiza. /vlagă + suf. ~ui

vlăguì v. a slăbi de muncă, a stoarce de puteri: cari erau vlăguiți din cale afară CR.

vlăguĭésc v. tr. (d. vlagă). Storc de vlagă, ostenesc, consum: om vlăguit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă

vlăguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vlăguiáscă

vlăgui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiesc, conj. vlăguiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VLĂGUÍ vb. 1. v. extenua. 2. v. moleși.

VLĂGUI vb. 1. a epuiza, a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca continuă l-a ~.) 2. a (se) moleși, a (se) muia, (fig.) a (se) fleșcăi. (Efortul l-a ~.)

A se vlăgui ≠ a-și reveni, a se redresa

Intrare: vlăgui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vlăgui
  • vlăguire
  • vlăguit
  • vlăguitu‑
  • vlăguind
  • vlăguindu‑
 singular plural
  • vlăguiește
  • vlăguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vlăguiesc
 (să)
  • vlăguiesc
  • vlăguiam
  • vlăguii
  • vlăguisem
a II-a (tu)
  • vlăguiești
 (să)
  • vlăguiești
  • vlăguiai
  • vlăguiși
  • vlăguiseși
a III-a (el, ea)
  • vlăguiește
 (să)
  • vlăguiască
  • vlăguia
  • vlăgui
  • vlăguise
plural I (noi)
  • vlăguim
 (să)
  • vlăguim
  • vlăguiam
  • vlăguirăm
  • vlăguiserăm
  • vlăguisem
a II-a (voi)
  • vlăguiți
 (să)
  • vlăguiți
  • vlăguiați
  • vlăguirăți
  • vlăguiserăți
  • vlăguiseți
a III-a (ei, ele)
  • vlăguiesc
 (să)
  • vlăguiască
  • vlăguiau
  • vlăguiră
  • vlăguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vlăgui, vlăguiescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: epuiza extenua istovi moleși slei
    • format_quote Și-așa l-am vlăguit [pe popa Buligă] de-i era acum lehamete de noi. CREANGĂ, A. 94. DLRLC
    • format_quote A văntălăcit boii pînă ce i-a vlăguit de tot. ȘEZ. V 171. DLRLC
  • 2. tranzitiv A prelucra pielea într-o tăbăcărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote [Lucrătorii] vlăguiesc pieile pe mesele cu fața de tinichea sau marmoră. ARDELEANU, D. 10. DLRLC
etimologie:
  • Vlagă + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.