epuiza [At: I. NEGRUZZI S. III 133 / P: ~pui~ / Pzi: ~zez / E: fr épuiser] 1 vt (C. i. bunuri materiale) A intrebuintza in intregime Si: a consuma. 2 vt (C. i. stocuri de marfuri editzii etc.) A vinde (integral). 3 vt (C. i. resurse naturale) A secatui. 4 vt (C. i. teme argumente probleme etc.) A lamuri complet o problema discutand toate amanuntele. 56 vtr A (se) termina. 7 vr (C. i. mijloace posibilitatzi etc.) A trece in revista pana la capat. 89 vtr A (se) extenua din punct de vedere fizic sau moral Si: a (se) istovi (ivr) enervant (2).

EPUIZÁ epuizez vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la bunuri materiale) A termina a sfirshi a ispravi (intrebuintzind consumind vinzind). A epuizat rezervele. ▭ Abatinduse in treacat pentru a reinnoi o provizie epuizata de pesmetzi. C. PETRESCU O. P. I 148. ◊ Refl. pas. De prisos a mai spune ce succese a avut gazeta noastra! Editzia pentru capitala sa epuizat in citeva momente. CARAGIALE M. 56. 2. Tranz. A lamuri complet fara a lasa ceva neclar a discuta in toate amanuntele; a ispravi de studiat de cercetat. Profesorul a epuizat tratarea chestiunii. 3. Refl. (Despre fiintze despre fortza lor fizica sau psihica) A se istovi a se slei a se extenua. ◊ Tranz. Lau epuizat atitea suferintze. Pronuntzat: pui.

EPUIZÁ vb. I. 1. tr. refl. A (se) termina a (se) ispravi. 2. tr. A lamuri complet a termina discutziile a incheia (o problema). 3. refl. A se istovi a se extenua. [Pron. pui. / < fr. épuiser].

EPUIZÁ vb. I. tr. refl. a (se) termina a (se) ispravi. II. tr. a lamuri complet a termina discutziile. III. refl. a se extenua. (< fr. épuiser)

A EPUIZÁ ~éz tranz. 1) A face sa se epuizeze; a istovi; a slei; a extenua; a consuma. 2) (probleme teme discutzii etc.) A trata sub toate aspectele; a cerceta din toate punctele de vedere. [Sil. epuiza] /<fr. épuiser

A SE EPUIZÁ ma ~éz 1. intranz. 1) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit pana la sfarshit; a se istovi; a se consuma. 2) (despre persoane) A pierde fortza shi energia; a se obosi peste masura; a se istovi; a se slei; a se extenua; a se consuma. [Sil. epuiza] /<fr. épuiser

epuizá (a ~) (pui) vb. ind. prez. 3 epuizeáza

epuizá vb. (sil. pui) ind. prez. 1 sg. epuizéz 3 sg. shi pl. epuizeáza

epuiza

EPUIZÁ vb. 1. v. consuma. 2. v. termina. 3. v. extenua.

EPUIZA vb. 1. a (se) consuma a (se) ispravi a (se) sfirshi a (se) termina (reg.) a (se) gati (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.) 2. a ispravi a incheia a sfirshi a termina (astazi rar) a slei (pop.) a gata a mintui. (A ~ tot ce avea de spus.) 3. a extenua a fringe a istovi a seca a secatui a sfirshi a slei a stoarce a vlagui a zdrobi (reg.) a stoci (prin Olt. shl Munt.) a dehobi (inv.) a zamori (fig.) a suge. (Munca continua la ~.)