EPUIZÁ epuizez vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la bunuri materiale) A termina a sfirshi a ispravi (intrebuintzind consumind vinzind). A epuizat rezervele. ▭ Abatinduse in treacat pentru a reinnoi o provizie epuizata de pesmetzi. C. PETRESCU O. P. I 148. ◊ Refl. pas. De prisos a mai spune ce succese a avut gazeta noastra! Editzia pentru capitala sa epuizat in citeva momente. CARAGIALE M. 56. 2. Tranz. A lamuri complet fara a lasa ceva neclar a discuta in toate amanuntele; a ispravi de studiat de cercetat. Profesorul a epuizat tratarea chestiunii. 3. Refl. (Despre fiintze despre fortza lor fizica sau psihica) A se istovi a se slei a se extenua. ◊ Tranz. Lau epuizat atitea suferintze. Pronuntzat: pui.