UMFLÁT, -Ă, umflați, -te, adj. 1. (Despre obiecte cu pereți elastici sau plianți) Care și-a mărit (la maximum) volumul prin umplerea cu aer sau cu alt fluid. ♦ (Despre organe anatomice, mai ales despre stomac) Care și-a mărit volumul producând o senzație de balonare (în urma mâncării excesive). ♦ Înfoiat, răsfirat (de vânt). 2. (Despre ape) Care a crescut, și-a mărit nivelul normal. 3. (Despre piele, țesuturi, organe etc.) Inflamat. 4. Fig. (Fam.; despre cifre, prețuri etc.) Care este exagerat de mare. 5. Fig. (Despre felul de a se exprima al cuiva) Afectat, bombastic, emfatic. – V. umfla.

umflat¹ sn [At: CIPRIAN, S. I, 169 / Pl: (nob) ~uri / E: umfla] (Rar) 1-2 Umflare (1-2).

umflat², ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 151/35 / V: îm~ (S și: înflat) / S și: unflat / Pl: ~ați, ~e / E: umfla] 1-2 smf, a (Obiect cu pereți elastici sau plianți) care și-a mărit (la maximum) volumul prin umplere cu aer sau cu un alt fluid. 3 a (Pan; d. ființe sau d. părți ori organe ale corpului acestora) Care și-a mărit volumul din cauza unei mari cantități de aer inspirat, a mâncării excesive, a depunerii de grăsime etc. Si: mărit, dilatat, lărgit, balonat, umflăcios (1). 4 a (Fig; adesea cu determinări ca „de trufie”, „de îngâmfare”, „de biruință” etc.) încrezut. 5 a (Fig) Mâniat. 6 a (D. ființe, corpul lor sau d. părți ale acestora) Cu forme rotunde Si: durduliu, dolofan (1). 7 a (D. ființe, corpul lor sau d. părți ale acestora) Gros¹ (1). 8 a (D. ființe, corpul lor sau d. părți ale acestora) Voluminos. 9 a (Dep) Buhăit⁴. 10 smf (Reg; gmț; art.) Om (foarte) gras. 11 sm (În argoul școlarilor; art.) Denumire dată notei șase. 12 a (D. buzunare, pungi, portofele etc.) Umplut² (1). 13 a (D. pânze de corabie sau d. alte obiecte confecționate din pânză) Înfoiat (de vânt). 14 a (D. păr sau pene) Zburlit. 15 a (D. păsări) Care are penele zburlite. 16 a (D. oameni; îe) ~ în pene Fudul (1). 17 a (D. oameni; îae) Țanțoș. 18 a (D. ape) Care a depășit, prin creșterea volumului, nivelului normal (ieșind din albie). 19 a (D. lemne) Care și-a mărit volumul prin absorbire de apă, prin udare. 20 a (D. piele, țesuturi, organe etc.) Inflamat din cauza unui traumatism, a unei boli etc. Si: tumefiat. 21 a (Fig; d. prețuri, sume, cifre etc.) Care este exagerat de mare. 22 a (Fig; d. prețuri, sume, cifre etc.) Crescut în mod intenționat. 23 a (Fam; fig; d. cuvinte, stil, ton etc.) Bombastic (1). 24 a Mincinos.

UMFLÁT, -Ă, umflați, -te, adj. 1. (Despre obiecte cu pereți elastici sau plianți) Care și-a mărit (la maximum) volumul prin umplerea cu aer sau cu alt fluid. ♦ (Despre organe anatomice, mai ales despre stomac) Care și-a mărit volumul; (despre oameni) care are o senzație de balonare (în urma mâncării excesive). ♦ Înfoiat, răsfirat (de vânt). 2. (Despre ape) Care a crescut, și-a mărit nivelul (și a ieșit din albie). 3. (Despre piele, țesuturi, organe etc.) Inflamat. 4. Fig. (Fam.; despre cifre, prețuri etc.) Care este exagerat de mare, de ridicat. 5. Fig. (Fam.; despre felul de a se exprima al cuiva) Afectat, bombastic, emfatic. – V. umfla.

UMFLÁT, -Ă, umflați, -te, adj. 1. (Despre obiecte cu pereți elastici sau plianți) Umplut pînă la limită cu ceva, și întins, mărit; plin. De la bancă, cu pungile umflate de arginți, treceau la birt. STANCU, D. 229. Scoase din portofelul umflat o hîrțoagă albă. REBREANU, R. I 191. ◊ (Prin analogie, despre corpul omului) Umflat de apă... pare gras și mulțumit. SAHIA, N. 41. Cu pîntece rotunde umflate de colivă. MACEDONSKI, O. I 42. (Fig.) Contese ideale, Umflate de pretenții și vrednice de jale. ALEXANDRESCU, M. 269. ♦ (Despre pînzele unei corăbii) Întins, înfoiat de vînt. Sînt corăbii cu pînzele umflate ce intră la adăpost întîmpinate de furtuna care se apropie. BART, S. M. 14. Pe undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn Trecînd încet ca umbre – țin pînzele umflate. EMINESCU, O. I 63. Cu-a sale pînze umflate o mică luntrișoară Pe luciul viu a mării de vînt se îngîna. ALECSANDRI, P. I 194. ◊ (În contexte figurate) Deasupra vîntu-aleargă cu pînzele umflate. D. BOTEZ, P. O. 54. 2. (Despre ape) Care a crescut, care și-a mărit nivelul și a ieșit din albie (din cauza ploilor sau a topirii zăpezilor). Pîraiele umflate curg iute, șopotind. ALECSANDRI, P. III 24. 3. (Despre țesuturi organice) Inflamat (în urma unei boli, a unei lovituri etc.). Vorbea greu din buzele umflate. DUMITRIU, N. 137. Era trențăros, murdar, slab ca un țîr și cu o falcă umflată. GALACTION, O. I 84. Părăsit și trist, cu picioarele umflate de bătrînețe... nu se putea împăca cu noua stare de lucruri. ANGHEL, PR. 45. ◊ Expr. A rămîne cu buzele umflate v. buză. 4. (Despre cifre, prețuri) Mărit în mod exagerat (și cu intenție). Pe vremea regimului burghezo-moșieresc, specula deșănțată cu medicamentele, prețul lor umflat făceau ca omul muncitor bolnav să fie lipsit de posibilitatea unui tratament medical. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2760. ◊ Fig. N-a produs nimic original, n-a produs nimic care să poată rămînea altfel decît doar ca document de naivă și umflată pretențiune. CARAGIALE, N. F. 158. ♦ (Despre felul de a se exprima al cuiva) Căutat, bombastic, artificial, emfatic. Eu nu mă îmbăt cu vorbe umflate și nu vă arunc în ochi fraze umplute cu vînt. C. PETRESCU, C. V. 101. – Variantă: (învechit și regional) îmflát, -ă (ALECSANDRI, P. P. 340) adj.

umflat a. 1. devenit prea gras: umflat ca un burduf; 2. fig. bombastic: stil umflat.

UMFLÁ, úmflu, vb. I. 1. Tranz. A mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți, umplându-l cu aer sau cu alt fluid. ♦ Refl. (Despre cavități anatomice, mai ales despre stomac) A-și mări volumul (în urma mâncării excesive), producând o senzație de balonare. ◊ Expr. (Tranz.) A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (refl.) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns). A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) înfoia. Vântul umflă pânzele. ◊ Expr. (Refl.) A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli. 2. Refl. (Despre ape) A-și mări volumul, a crește depășind nivelul normal. ♦ (Despre lichide) A-și ridica nivelul prin fierbere. 3. Refl. (Despre obiecte de lemn) A-și mări volumul prin umezire. ◊ Tranz. Apa a umflat doagele. 4. Refl. (Despre piele, țesuturi, organe etc.) A se inflama, a se congestiona. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A ridica în mod exagerat prețul, suma, proporțiile etc. 6. Tranz. (Fam.) A înșfăca, a înhăța; a prinde, a lua. – Lat. inflare.

îmfla v vz umfla

înfla v vz umfla

UMFLÁ, úmflu, vb. I. 1. Tranz. A mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți, umplându-l cu aer sau cu alt fluid. ♦ Refl. (Despre cavități anatomice, mai ales despre stomac) A-și mări volumul; (despre ființe) a crește în volum (în urma mâncării excesive), a avea o senzație de balonare. ♦ Expr. (Tranz.) A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (refl.) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns). A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ Tranz. și refl. A (se) înfoia. Vântul umflă pânzele. ♦ Expr. (Refl.) A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli. 2. Refl. (Despre ape) A-și mări volumul, a crește. ♦ (Despre lichide) A-și ridica nivelul prin fierbere. 3. Refl. (Despre obiecte de lemn) A-și mări volumul prin umezire. ♦ Tranz. Apa a umflat doagele. 4. Refl. (Despre piele, țesuturi, organe etc.) A se inflama, a se congestiona. 5. Tranz. fig. (Fam.) A ridica în mod exagerat prețul, suma, proporțiile etc. 6. Tranz. fig. (Fam.) A înșfăca, a înhăța; a prinde, a lua, a ridica. – Lat. inflare.

ÎMFLÁ vb. I v. umfla.

ÎMFLÁT, -Ă adj. v. umflat.

ÎNFLÁ vb. I v. umfla.

UMFLÁ, úmflu, vb. I. 1. Tranz. A mări volumul unui obiect cu pereții elastici sau plianți, umplînd spațiul cu aer sau cu alt fluid. V-ați proptit pe picioare, ați umflat obrajii ca niște foale de potcovar și ați dat iarăși drum cîntecului. PAS, Z. I 75. Libertatea pentru demagogi este un soi de balon: îi ridică după cum îl umflă. Dar balonul lor e captiv. DELAVRANCEA, T. 112. ◊ Refl. (Prin analogie, despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Spinări proletare se încovoaie, în timp ce burțile cîtorva se umflă. SAHIA, N. 31. Strînse zmeul pe Greuceanu... dar acesta... se umflă și se încordă în vine. ISPIRESCU, L. 223. (Glumeț) Au stat în priveală dinaintea palatului și s-au mirat, cît se umflaseră de atîta mirare. SADOVEANU, D. P. 143. ◊ Expr. A-și umfla nările sau (refl.) a se umfla în nări v. nară. A-l umfla pe cineva rîsul (sau plînsul) sau (refl.) a se umfla de rîs (sau de plîns) = a nu-și putea stăpîni rîsul (sau plînsul), a izbucni în rîs (sau în plîns). Cînd știați că v-aude bunica, îi spuneați Cioroiului unchiule și vă umfla rîsul și-l umfla și pe el. PAS, Z. I 99. Călugării cari auziră se umflară de rîs. STẮNOIU, C. I. 148. Pe Catrina o umflă rîsul. Îi venise în minte vreo ghidușie. VLAHUȚĂ, O. A. 349. (Refl.) A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ A întinde, a desface (ca pe niște foale); a înfoia. Din cînd în cînd vîntul îi umfla rochia și parcă voia s-o smulgă de la brațul lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 86. ◊ Refl. Corabia tresare pe-al undei sîn amar Și pînzele se umflă s-o-mpingă cu putere. MACEDONSKI, O. I 109. ♦ Refl. (Despre păr sau despre pene) A se răsfira, a se zburli, a se înfoia. Simți că i se umflă părul. STĂNOIU, C. I. 158. ◊ Expr. A se umfla în pene = (despre păsări) a-și resfira penele; (fig., despre oameni) a se îngîmfa, a se fuduli, a se mîndri. Umflîndu-te în pene Și ridicînd spre tîmple părechea-ți de sprîncene Privești la omenire cu ochi fără scîntei Ca la un cîrd nemernic de proști și de pigmei. ALECSANDRI, P. III 629. A se umfla ca curcanul = a se fuduli. Fii mîndru, te înalță, te umflă ca curcanul. BOLINTINEANU, O. 146. ♦ Refl. (Despre fluide) A se dilata, a-și mări volumul. Să umflă aerul acel închis în pămînt atîta de tare, încît cercînd... să se răsufle, cu sîlnicie cutremură pămîntul. DRĂGHICI, R. 113. ♦ Fig. (Cu complementul «glas») A mări, a face să capete amploare. Cristea își umflă glasul. SADOVEANU, M. C. 139. 2. Refl. (Despre ape) A-și mări nivelul, a crește (în urma ploilor sau a topirii zăpezilor). Curg șuvoaiele. Se umflă gîrla. STANCU, D. 110. Pentru ce salți Dunăre bătrănă?... apele tale se umflă, sar în sus, vîjîie îngrozite. RUSSO, O. 33. Ce te făcuși Dunăre Și te umflași tulbure? ALECSANDRI, P. P. 255. ◊ (Metaforic) Vîntul se umflă. Frunzele cad. DELAVRANCEA, A. 3. ♦ (Despre lichide) A se urca, în timpul fierberii, spre marginea de sus a vasului. N-a prins de veste că s-a umflat cafeaua și că a dat în foc. C. PETRESCU, A. 453. ♦ Fig. (Despre sunete) A crește, a se ridica. Din balta de la poalele grindului... se umflă cătră slava luminii corul înfricoșat al broaștelor. SADOVEANU, P. M. 294. 3. Refl. (Despre țesuturi organice) A se inflama (din cauza unei boli, a unei lovituri etc.). Din palma aceea... i s-a umflat obrazul. GALACTION, O. I 87. Îi scoate limba... i-o străpunge cu acul... așa că limba îndată se umflă. CREANGĂ, P. 13. ♦ A se congestiona. Simți că i se umflă tîmplele. DUMITRIU, N. 248. 4. Tranz. (Familiar; uneori determinat prin «în cîrcă», «pe sus») A înșfăca, a înhăța. Dau năvală la bucătărie, mă învîrt, mă sucesc, mă las în genunchi, mă întind pe sub pat... Umflu peria, scuip, dau pe botine. SADOVEANU, M. 195. Iute mă sui în pod, umflu pupăza de unde era, sai cu dînsa pe sub streșina casei și mă duc de-a dreptul în tîrgul vitelor s-o vînd. CREANGĂ, A. 56. Pe dînsul, flăcăi!... umflați-l pe sus și-l puneți în scrînciobul ista. ALECSANDRI, T. 384. ◊ Fig. Aiștia doar îs de cei care umflă șîvoiu-n brațe și urcă cu el la deal. HOGAȘ, M. N. 193. ♦ (Neobișnuit) A înfuleca. (Atestat în forma îmfla) Preotul iarăși s-a mirat de ce-s oile așa late de foame, dară văzînd că îmflă bine la fîn în staul, i-a trecut grija că sînt bolnave. SBIERA, P. 9. – Variante: (învechit și regional) îmflá, înflá (SBIERA, P. 167, ȚICHINDEAL, F. 199, ȘEZ. I 35) vb. I.

A UMFLÁ úmflu tranz. 1) (obiecte cu pereții elastici) A mări în volum prin acțiunea unui fluid. ~ balonul. ◊ A-l ~ pe cineva râsul (sau plânsul) a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul). 2) A face să se umfle. 3) (obiecte de pânză) A balona sub acțiunea unui curent puternic de aer; a înfoia. 4) fig. fam. (prețuri, sume, cifre etc.) A ridica în mod exagerat. 5) fam. A apuca brusc și cu putere; a înșfăca; a înhăța. ◊ ~ în spate a ridica brusc în spate. /<lat. inflare

A SE UMFLÁ mă úmflu intranz. A-și mări volumul, depășind limitele normale. Râul s-a umflat. Gâtul se umflă. ◊ ~ de somn a dormi mai mult decât trebuie. ~ în pene a se îngâmfa. /<lat. inflare

umflà v. 1. a întinde, a mări volumul: a umfla un balon; 2. fam. a apuca pe neașteptate: l’a umflat pe sus; 3. fam. a bate rău: am să ți-l umflu; 4. fig. a face pe mândru: se umflă în pene. [Lat. INFLARE].

î́nflu, V. unflu.

úmflu, V. unflu.

unflát, -ă adj. Dilatat de aeru saŭ de apa din ăuntru: balon unflat. Inflamat: bubă unflată. De un nivel maĭ înalt (din pricina ploiĭ saŭ topiriĭ zăpeziĭ): rîurĭ unflate. Fig. Exagerat, mărit cu intențiune: cifre, socotelĭ unflate. Bombastic: vorbe unflate, stil unflat. – În nord înflat.

únflu și (nord) î́nflu, a -á v. tr. (lat. in-flare, it. enflare, pv. enflar, fr. enfler, sp. hinchar. V. su-flu). Dilat suflînd aer, turnînd apă ș. a.: a unfla o beșică, un balon, a-șĭ unfla obrajiĭ. Inflamez (v. refl.): buba s’a unflat. Măresc volumu pin ploaĭe orĭ pin zăpadă topită: rîurile s’aŭ unflat. Fig. Înhaț, pun mîna, apuc de odată: badea Ion cîștigă lotu cel mare și unflă milionu. Înhaț, pun mîna, apuc, duc, pe sus (adică „cu de-a sila”) la arest: unflă-l, gardist! Exagerez, măresc cu intențiune: a unfla cifrele, socoteala. Daŭ întorsătură bombastică: a-țĭ unfla stilu. A te unfla în pene (ca curcanu), a te fuduli tare, a te îngînfa. – Fals umflu.

umflá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. úmflu, 2 sg. úmfli, 3 úmflă

umflá vb., ind. prez. 1 sg. úmflu, 2 sg. úmfli, 3 sg. și pl. úmflă

UMFLÁT adj. 1. dilatat. (Un fluid ~.) 2. (pop.) buricat. (Parte ~ a unui obiect.) 3. v. bombat. 4. v. gras. 5. v. balonat. 6. v. holbat. 7. v. buhăit. 8. v. borcănat. 9. v. tumefiat. l0. v. înfoiat. 11. înfoiat, învolt. (Fustă ~.) 12. v. bufant. 13. v. crescut.

UMFLÁT adj. v. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, exagerat, excesiv, exorbitant, fals, făcut, grandilocvent, manierat, mare, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, ridicat, scump.

umflat adj. v. AFECTAT. ARTIFICIAL. BOMBASTIC. CĂUTAT. CONVENȚIONAL. DECLAMATOR. EMFATIC. EXAGERAT. EXCESIV. EXORBITANT. FALS. FĂCUT. GRANDILOCVENT. MANIERAT. MARE. NEFIRESC. NENATURAL. POMPOS. PRETENȚIOS. RETORIC. RIDICAT. SCUMP.

UMFLAT adj. 1. dilatat. (Un fluid ~.) 2. (pop.) buricat. (Parte ~ a unui obiect.) 3. bombat. (O cutie de conserve ~.) 4. corpolent, gras, gros, obez, planturos, plin, rotofei, rotund, voluminos, (pop.) trupeș, (reg.) încălat. (O femeie ~.) 5. balonat. (Are pîntecele ~.) 6. bulbucat, căscat, holbat, mare, mărit, zgîit, (rar) bălăbănos, (pop. și fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboșat, bolboșat, boldit, (reg.) măciuliat. (Cu ochii ~.) 7. buhăit, puhav, (reg.) buged, searbăd, (Transilv.) pufăios. (O față ~.) 8. borcănat, gros, (reg.) borcănos. (Are nasul ~.) 9. (MED.) inflamat, tumefiat, (livr.) tumescent, tumid, (reg.) bobotit. (Un țesut ~.) 10. înfoiat, răsfirat, zbîrlit. (Pasăre cu coada ~.) 11. înfoiat, învolt. (Fustă ~.) 12. bufant, înfoiat. (O croială ~ la pantaloni.) 13. crescut, mare. (Apele ~ ale rîului.)

Umflat ≠ dezumflat

UMFLÁ vb. v. apuca, exagera, făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, înhăța, înșfăca, lăuda, lua, mândri, prinde, semeți.

UMFLÁ vb. 1. a se dilata. (Un fluid se poate ~.) 2. v. holba. 3. v. buhăi. 4. v. inflama. 5. (MED. VET.) a se inflama, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.) 6. v. înfoia. 7. v. mări.

umfla vb. v. APUCA. EXAGERA. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LĂUDA. LUA. MÎNDRI. PRINDE. SEMEȚI.

UMFLA vb. 1. a se dilata. (Un fluid se poate ~.) 2. a se bulbuca, a (se) căsca, a (se) holba, a (se) mări, a (se) zgîi, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (Ochii i s-au ~.) 3. a se buhăi, a se puhăvi, (reg.) a se bugezi. (S-a ~ tare la față.) 4. (MED.) a se inflama, a se obrinti, a se tumefia, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.) 5. (MED. VET.) a se inflama, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.) 6. a se înfoia, a se răsfira, a se zbîrli, (vestul Transilv.) a se sperli. (Penele păunului se ~.) 7. a crește, a se mări, a se ridica. (S-au ~ apele în matca lor.)

A (se) umfla ≠ a (se) dezumfla, a scădea

A umfla ≠ a dezumfla

umflá (-lu, -át), vb. – 1. A mări volumul, a dilata. – 2. (Refl.) A-și mări volumul, a se inflama. – 3. A da laptele în foc. – 4. A apuca, a lua cu mîna, a deține. – Var. înv. înfla și der. – Mr. umflu, umflare, megl. amflu, amflari, istr. ămflu. Lat. inflāre (Pușcariu 1802; REW 4406), cf. it. enfiare, prov. enflar, fr. enfler, sp. hinchar. Trecerea lui in- › un- trebuie să fie anterioară rom., cf. logud. unflare, sicil. unkari, calabr. uhhare, Teramo umblà (Rohlfs, Arch. Rom., VII, 465). – Der. umflăcios, adj. (umflat, gata să crape); umflăciune, s. f. (umflătură); umflătură, s. f. (loc umflat, cucui). Din rom. provine iud. sp. u(n)flar.

SUAVE, MARI MAGNO... (lat.) ce plăcut e când marea umflată... Lucrețiu, „De rerum natura”, II, 1. E plăcut să privești furtunile de pe țărm.. Potrivit doctrinei epicureice e bine să contempli situații primejdioase stând deoparte.

umflat¹, umflați s. m. 1. (șc.) nota șase. 2. om foarte gras. 3. persoană infatuată.

umflat², -ă, umflați, -te adj. 1. (d. cifre, prețuri etc.) exagerat de mare. 2. afectat, bombastic, emfatic. 3. (peior. – d. oameni) gras, obez.

a i se umfla (cuiva) pipota expr. 1. a se înfuria. 2. a se fuduli.

a i se umfla gușa expr. (intl.) a consimți să mărturisească.

a lăsa (pe cineva) cu buzele umflate expr. a dezamăgi (pe cineva), a înșela așteptările (cuiva).

a rămâne cu ața mămăligii / cu buzele umflate expr. (pop.) a rămâne cu paguba, a fi păgubit.

a se umfla ca un curcan / ca un păun expr. a-și da importanță, a se grozăvi.

a se umfla în pene expr. a se lăuda, a se grozăvi.

a-i umfla (cuiva) botul expr. a lovi peste față (pe cineva).

înfla, înflu v. t. (intl.) a condamna la închisoare.

umfla, umflu v. t. 1. a ridica în mod exagerat prețul / suma / proporțiile. 2. (pol.) a efectua o arestare. 3. (intl.) a bate, a lovi. 4. a fura. 5. a lăsa o femeie însărcinată.