tzicnit¹ sn [At: SCRIBAN D. 1364 / Pl: ? / E: tzicni] 18 TZicnire (18). 9 (Ilav; la jocuri cu bile) Pe ~e (sau pe ~ele) (Care se face) prin ciocnire (cu zgomot).

tzicnit² ~a a [At: BARCIANU / V: tzign~ tzac~ / Pl: ~itzi ~e / E: tzicni] 1 (Rar; d. obiecte) Plesnit². 2 (Reg; determinat prin „la piept”) Atins de tuberculoza. 3 (Fam; d. persoane; uneori determinat prin „de cap” sau „la cap”) Care shia pierdut puterea de judecata Si: scrantit smintit² (fam) tzacanit² (5) nebun. 4 (Reg; d. persoane) Care sa imbatat putzin.

TZICNÍT A tzicnitzi te adj. (Familiar) 1. Smintit zapacit trasnit nebun. Am ramas cu gura cascata... Ce dracu e cu Miai? E tzicnit? PREDA I. 105. Numai pacat de baiet k parcai oleaca cam tzicnit. MIRONESCU S. A. 140. Eshti tu nitzel cam tzicnit... adica ce nitzel? eshti bine de tot; de mult tziai pierdut sarita. CARAGIALE O. I 257. 2. (Despre obiecte) Plesnit crapat ciocnit.

tzicnit a. fam. cui i lipseshte o doaga: e cam tzicnit.

tzicnít a adj. Crapat putzin: un pahar tzicnit. Fig. Picnit de boala atins putzin nu intreg: tzicnit la cap (saŭ numaĭ: tzicnit) cam nebun. TZicnit la piept cu inceput de oftica. Pe la Abrud tzignit ranit putzin de sha. V. sagnit sagnesc.

tzacnit ~a a vz tzicnit²

tzignit ~a a vz tzicnit² corectata

tzicnit

tzicnit.

TZICNÍT adj. s. 1. adj. s. v. nebun. 2. adj. v. smintit.

TZICNIT adj. s. 1. adj. s. (MED.) alienat dement descreierat innebunit nebun smintit (livr. shi peior.) sonat (pop. shi fam.) apucat candriu capiat deshucheat strecheat (inv. shi reg.) nerod (reg.) prost (Transilv. Maram. shi Ban.) bolind (Ban.) palaurat (Olt. shi Munt.) primit (Mold.) zaluzit zarghit (fig.) saltat sarit scrintit tzacanit. (O persoana ~.) 2. adj. aiurea aiurit bezmetic descreierat nebun smintit zanatic zapacit zurliu (rar) dezmetic (pop.) deshucheat palavatic silhui (inv. shi reg.) prilestit (reg.) shucheat tui (Mold.) tuiesh zalud zarghit (inv.) turluliu (fam.) sanchiu (fam. fig.) smucit trasnit tzacanit. (Ce tip ~!)

tzicnit a tzicnitzi te adj. smintit nebun