TZÁTZA tzatze s. f. 1. (Pop.) Matusha. ♦ Termen de respect cu care cineva se adreseaza (la tzara) unei surori mai mari sau unei femei mai in varsta; lele. 2. (Pop.) Termen alintator dat de un barbat femeii iubite; mandra. 3. (Peior.) Epitet pentru o femeie vulgara lipsita de gust shi de finetze; mahalagioaica. Din ngr. tsátsa.

tzatza [At: POLIZU / V: tza / Pl: ~tze / E: ngr τσάτσα] 1 (Reg) Matusha. 23 (Reg) Termen de respect folosit la tzara pentru a vorbi cu (sau despre) o sora mai mare cu (sau despre) o matusha o verishoara Si: lele (reg) tzaica² (23) tzatzaie (23). 45 (Reg) Termen cu care se adreseaza o persoana (tanara) unei femei mai in varsta sau cu care vorbeshte despre aceasta Si: lele (reg) tzaica² (45) tzatzaie (45). 6 Termen folosit de o femeie referinduse la sine insashi cand se adreseaza unui copil Si: tzaica² (6). 7 (Reg) Termen de alintare dat de un barbat femeii iubite Si: mandra iubita. 8 Termen folosit de o femeie referinduse la sine insashi cand se adreseaza iubitului sau cand vorbeshte despre el Si: tzaica² (7). 9 (Dep) Epitet dat unei femei flecare. 10 (Dep) Epitet dat unei femei vulgare lipsite de gust shi de finetze Si: mahalagioaica mahalagitza. 11 (Arg) Patroana a unei case de tolerantza Si: proxeneta. 12 (Bot; reg; ic) ~ Marghioala Rujagalbena (Rudbeckia laciniata).

TZÁTZA tzatze s. f. 1. (Pop.) Matusha. ♦ Termen de respect cu care cineva se adreseaza (la tzara) unei surori mai mari sau unei femei mai in varsta; lele. 2. (Pop.) Termen alinator dat de un barbat femeii iubite; mandra. 3. (Peior.) Epitet pentru o femeie vulgara lipsita de gust shi de finetze; mahalagioaica. Din ngr. tsátsa.

TZÁTZA tzatze s. f. 1. (Popular adesea insotzit de numele persoanei la care se refera) Matusha (sora a tatalui sau a mamei in raport cu nepotzii); termen de respect cu care cineva se adreseaza unei surori mai mari sau unei femei mai in virsta (v. lele). De pe valea Oltului nea cazut oaspete numai unchimeu Gabunea cu tzatza Aretia nevastasa. STANCU D. 178. Ce zici tzatza Reveca unde am putea sta putzin de vorba? CAMIL PETRESCU O. II 93. Tu mai stai Zitzo?... Nu tzatzo; o sa ma duc shi eu sa ma culc. CARAGIALE O. I 59. 2. (Invechit) Termen alintator dat de un barbat femeii care o iubeshte; mindra. Costica cu ochii verzi Ce te plimbi printre livezi Ori pe tzatza sa tzio vezi? BIBICESCU P. P. 381. Gura lumii sloboda TZatzo; Lason pace sa vorbeasca TZatzo Dragostea sa ne traiasca TZatzo. TEODORESCU P. P. 319. 3. (Peiorativ) Femeie vulgara lipsita de gust shi de finetze; mahalagioaica.

TZÁTZA ~e f. pop. (folosit shi k termen de adresare) 1) Sora (sau vara) a unuia dintre parintzi luata in raport cu copiii acestora; matusha. 2) Sora mai mare sau femeie mai in varsta; lele. 3) peior. Femeie cu apucaturi grosolane. /<ngr. tsátsa

tzatza f. termen de gingashie shi de respect ce se da unei surori matushi sau femei mai in varsta. [Gr. mod. TSÁTSA mama (vorba din graiul copiilor; v. dada].

tzátza f. pl. e (ngr. tsásta mama [in limba copiilor]. Cp. cu dada gaga). Epitet respectuos care se adreseaza uneĭ surorĭ matushĭ orĭ femeĭ maĭ in virsta dar inca tinere. Forme familiare: tzatzáĭa (Mold. sud.) tzitzáĭa (Mold. nord) shi tzatzík.

tza³ sf vz tzatza

tzátza (pop.) s. f. g.d. art. tzátzei; pl. tzátze

tzátza s. f. g.d. art. tzátzei; pl. tzátze

TZÁTZA s. v. lele.

TZÁTZA s. v. mahalagioaica mahalagitza matusha mitocanca tanti.

TZATZA s. lele lelitza matusha (pop.) tataisha (reg.) dada daica leica nana (Olt.) tzaica (Ban.) uina. (~ Maria vecina noastra.)

tzatza s. v. MAHALAGIOAICA. MAHALAGITZA. MATUSHA. TANTI.

tzátza (tze) s. f. 1. Titlu de respect care il dau tinerii surorilor mai mari matushilor shi in general femeilor mai in etate. 2. Namila de femeie femeie voinica. Var. Mold. (tzi)tzaca Olt. tzaica tzatzae. Creatzie expresiva cf. tzitza. Se foloseshte in Munt. shi in Mold. de S (ALR I 164). Ngr. τσάτσα „mama” care se considera k etimon al rom. (Cihac II 709; Ronzevalle 75; Tiktin; Gáldi 259) ar putea proveni din acesta.

tzatza tzatze s. f. (peior.) femeie vulgara lipsita de gust shi de finetze; mahalagioaica