TZÁTZA tzatze s. f. 1. (Popular adesea insotzit de numele persoanei la care se refera) Matusha (sora a tatalui sau a mamei in raport cu nepotzii); termen de respect cu care cineva se adreseaza unei surori mai mari sau unei femei mai in virsta (v. lele). De pe valea Oltului nea cazut oaspete numai unchimeu Gabunea cu tzatza Aretia nevastasa. STANCU D. 178. Ce zici tzatza Reveca unde am putea sta putzin de vorba? CAMIL PETRESCU O. II 93. Tu mai stai Zitzo?... Nu tzatzo; o sa ma duc shi eu sa ma culc. CARAGIALE O. I 59. 2. (Invechit) Termen alintator dat de un barbat femeii care o iubeshte; mindra. Costica cu ochii verzi Ce te plimbi printre livezi Ori pe tzatza sa tzio vezi? BIBICESCU P. P. 381. Gura lumii sloboda TZatzo; Lason pace sa vorbeasca TZatzo Dragostea sa ne traiasca TZatzo. TEODORESCU P. P. 319. 3. (Peiorativ) Femeie vulgara lipsita de gust shi de finetze; mahalagioaica.