11 definitzii pentru mandra
din care- explicative (5)
- morfologice (2)
- relatzionale (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
mandra f. fata frumoasa draga iubita: cantatzi mandro cantecul POP. [V. mandrie].
MANDRU A mandri e adj. s. m. shi f. I. Adj. 1. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. „de”). Multzumit satisfacut incantat; care are un sentiment de demnitate de incredere in calitatzile proprii; demn. 2. Care are incredere exagerata in calitatzile proprii; orgolios ingamfat trufash. 3. (Pop.) Frumos falnic maretz. II. 1. S. m. shi f. (Pop.) Persoana pentru care cineva de sex opus simte o afectziune deosebita; drag iubit. 2. S. f. pl. art. Iele. Din sl. mondrŭ „intzelept”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
MANDRU A mandri e adj. s. m. shi f. I. Adj. 1. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. „de”). Multzumit satisfacut incantat; care are un sentiment de demnitate de incredere in calitatzile proprii; demn. 2. Care are incredere exagerata in calitatzile proprii; orgolios ingamfat trufash. 3. (Pop.) Frumos falnic maretz. II. S. m. shi f. (Pop.) Persoana pentru care cineva de sex opus simte o afectziune deosebita; drag iubit. Din sl. mondrŭ „intzelept”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
MÍNDRA mindre s. f. (In limbaj poetic) Fata sau femeie pentru care un barbat simte o dragoste deosebita; cuvint cu care un barbat se adreseaza fetei sau femeii iubite; draga iubita. Cind mindra mea doarme in parui balai Cind stelele tremur shi apele suna Rasai Lumina de luna! EMINESCU O. IV 542. Calea e a ta Mindra e a mea SHi de nu mio dai Hai la lupta hai! HASDEU R. V. 75. Cintatzi mindro cintecul K mie drag k sufletul. ALECSANDRI P. P. 24.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
MANDRU2 ~a (~i ~e) m. shi f. Persoana care se afla in relatzii de dragoste cu alta persoana de sex opus; iubit. /<sl. mondru
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
mandra (iubita) (pop.) s. f. g.d. art. mandrei; pl. mandre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
mindru
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
mindre s. pl. v. IELE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
mandrele v. rustemul.
- sursa: DTM (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
MANDRA 1. V. Parangu Mare. 2. Com. in jud. Brashov situata in Depr. Fagarash pe stg. Oltului la confl. cu Sebesh; 2.962 loc. (2000). Statzie de c. f. (in satul M.). Expl. de turba. Creshterea bubalinelor. In satul M. mentzionat documentar in 1400 se afla biserica Inaltzarea Domnului (1779) in satul Raushor exista bisericile Cuvioasa Parascheva (de Sus 1698) shi Cuvioasa Parascheva (de Jos 1758) iar in satul SHona biserica Adormirea Maicii Domnului (1706).
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
SLOBOZIA MANDRA com. in jud. Teleorman situata in V C. Boian pe raul Saiu; 2.102 loc. (2005). Biserica Sf. Nicolae (sec. 19) in satul S. M.
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mandra, mandresubstantiv feminin
- 1. Fata sau femeie pentru care un barbat simte o afectziune deosebita. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: drag iubit diminutive: mandrishor
- Cind mindra mea doarme in parui balai Cind stelele tremur shi apele suna Rasai Lumina de luna! EMINESCU O. IV 542. DLRLC
- Calea e a ta Mindra e a mea SHi de nu mio dai Hai la lupta hai! HASDEU R. V. 75. DLRLC
- Cintatzi mindro cintecul K mie drag k sufletul. ALECSANDRI P. P. 24. DLRLC
-
- 2. Iele. DEX '09sinonime: iele
etimologie:
- mondrŭ „intzelept”. DEX '09 DEX '98