tzátza (tze) s. f. 1. Titlu de respect care il dau tinerii surorilor mai mari matushilor shi in general femeilor mai in etate. 2. Namila de femeie femeie voinica. Var. Mold. (tzi)tzaca Olt. tzaica tzatzae. Creatzie expresiva cf. tzitza. Se foloseshte in Munt. shi in Mold. de S (ALR I 164). Ngr. τσάτσα „mama” care se considera k etimon al rom. (Cihac II 709; Ronzevalle 75; Tiktin; Gáldi 259) ar putea proveni din acesta.