TRATAMÉNT, tratamente, s. n. 1. Fel de a se purta cu cineva, atitudine, comportare față de cineva. 2. Totalitatea mijloacelor dietetice, medicamentoase, balneoclimaterice și igienice de combatere a unei boli. 3. Ansamblu de operații executate asupra unui material sau a unui organism etc. pentru a obține modificări de calitate, de formă, de structură etc. în scop industrial, economic sau științific. 4. (Fon.) Evoluție, modificare, schimbare. – Din it. trattamento, fr. traitement.

tratament sn [At: DIONISIE, C. 189 / V: (înv) ~act~ / Pl: ~e / E: lat tractamentum după trata, (4) cf ger Traktament, fr traitement] 1 Totalitatea mijloacelor medicamentoase, dietetice, balneoclimaterice, igienice etc. de combatere a unei boli Si: medicație, (înv) tratație (8), (îrg) medicină. 2 (Pgn) Îngrijire medicală. 3 (Înv) Decizie (1). 4 (Înv) Tratare (3). 5 Mod de a se purta cu cineva Si: atitudine, comportare, (îvr) tratație (7). 6 Ansamblul operațiilor tehnice, fizice, chimice, biologice etc. executate asupra unui material sau a unui organism etc. pentru a obține modificări de calitate, de formă, de structură etc. în scop industrial, economic sau științific. 7 (Fon; nob) Evoluție (4).

TRATAMÉNT, tratamente, s. n. 1. Fel de a se purta cu cineva, atitudine, comportare față de cineva. 2. Îngrijire medicală; ansamblu de mijloace igienice, dietetice, medicamentoase, balneare, climaterice etc. cu care se tratează o boală; spec. mod, metodă, mijloc terapeutic folosit în combaterea bolilor. 3. Ansamblul operațiilor tehnice, fizice, chimice, biologice etc. executate asupra unui material sau a unui organism etc. pentru a obține modificări de calitate, de formă, de structură etc. în scop industrial, economic sau științific. 4. (Fon.) Evoluție, modificare, schimbare. – Din it. trattamento, fr. traitement.

TRATAMÉNT, tratamente, s. n. 1. Fel de a se purta cu cineva, atitudine, comportare față de cineva. Tratament sever. ▭ Pe piscul Voievodesei, sub ruinele turnului de unde începea panta de săniuș, afla consolare pentru inegalitatea și vitregia tratamentului de acasă. C. PETRESCU, A. 451. 2. Îngrijire medicală, mod, metodă de a trata o boală; mijloace terapeutice folosite în combaterea bolilor. 3. Operație executată asupra unui material sau asupra unui organism, pentru a obține modificări chimice, structurale, biologice etc. în scop industrial sau științific. Tratament termic. Tratament chimic. 4. (Fon.) Modificare, schimbare. Elementele slave meridionale din neogreacă prezintă tratamente fonetice arhaice, pe cînd împrumuturile slave din romînă sînt mai recente. ROSETTI, I. S. 16.

TRATAMÉNT s.n. 1. Fel de a se purta cu cineva; comportare; purtare. 2. Îngrijire medicală, mijloc pentru combaterea și vindecarea unei boli; cură, terapie. 3. (Tehn.) Operație executată asupra unei piese sau asupra unui material pentru obținerea unui anumit rezultat în scop industrial sau științific. 4. (Fon.) Evoluție, modificare, schimbare. 5. (Cinem.) Desfășurare a unui sinopsis, istorisire detaliată a subiectului unui film. [Pl. -te, -turi. / cf. it. trattamento, fr. traitement].

TRATAMÉNT s. n. 1. fel de a se purta cu cineva; comportare, purtare. 2. îngrijire medicală; cură, terapie. 3. (tehn.) ansamblu de operații executate asupra unei piese sau unui material pentru modificarea proprietăților fizico-mecanice sau a structurii interne a acestora. ◊ (inform.) manipulare a unei informații printr-o mașină oarecare. 4. (fon.) evoluție, modificare, schimbare. 5. desfășurare a unui sinopsis, istorisire detaliată a subiectului unui film. (< lat. trattamentum, după fr. traitement)

TRATAMÉNT ~e n. 1) Mod de a trata pe cineva; fel de a se purta cu cineva. 2) Totalitate a procedeelor de vindecare a unei boli; îngrijire medicală; cură; terapie. ~ ambulatoriu. 3) Ansamblu de operații aplicate unor organisme, materiale sau substanțe cu scopul de a obține modificări în structura, calitatea sau forma lor. /<lat. tractamentum, fr. traitment

tratament n. 1. mod de a se purta cu cineva; 2. mod de a căuta pe un bolnav.

*tratamént n., pl. e (fr. traitement, it. trattamento). Acțiunea de a trata. Modu de a trata (de a te purta cu o persoană, de a îngriji un bolnav, de a combate o boală, de a lucra cu diferite substanțe): l-a supus unuĭ tratament aspru, tratamentu holereĭ. L. V. (germ. traktament). Hotărîre, orînduĭală. Ospăț, chef.

tratamént s. n., pl. trataménte

tratamént s. n., pl. trataménte

TRATAMÉNT s. 1. (MED.) terapie, terapeutică. (~ intensiv al unei boli.) 2. v. îngrijire. 3. v. medicație. 4. (FON.) modificare, prefacere, v. transformare.

TRATAMENT s. 1. (MED.) terapie, terapeutică. (~ intensiv al unei boli.) 2. (MED.) îngrijire, (rar) tratare. (Se află în ~ul unui medic.) 3. (MED.) medicație, (înv. și reg.) medicină. (~ prescris unui bolnav.) 4. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, transformare. (~ labialelor.)

TRATAMENT MEDICAL. Subst. Tratament, tratare, îngrijire, medicație, cură, curarisire (înv. și fam.), terapie, terapeutică; vindecare, vindec (pop.), tămăduire (pop.), tămăduială (pop.), lecuire, însănătoșire; întremare, înzdrăvenire, întărire. Acupunctură; autoseroterapie; antibioterapie; balneoterapie; chimioterapie; cură balneoclimatică; crioterapie; cromofototerapie; cromoterapie; curiepunctură; diatermie; electroterapie; endocrinoterapie; faradizație, faradoterapie; fizioterapie; fototerapie; frigoterapie; galvanoterapie; helioterapie; hemoterapie; hidroterapie; hidropatie; histoterapie, terapie tisulară; homeoterapie; homeopatie; hormonoterapie; mecanoterapie; metaloterapie; muzicoterapie; opoterapie; organoterapie; psihoterapie; radioterapie, curieterapie; radiumterapie; reflexoterapie; roentgenterapie; seroterapie; seroprofilaxie; somnoterapie; sulfamidoterapie; talasoterapie; termoterapie; ultrasonoterapie; vaccinoterapie; vitaminoterapie. Medicină curativă. Adj. Curativ, medicinal, terapeutic, vindecător, tămăduitor (pop.), lecuitor, întremător. Tratabil, curabil, vindecabil. Vindecat, însănătoșit, lecuit, tremat. Vb. A (se) trata, a tratarisi (înv.), a (se) îngriji, a (se) cura (rar), a (se) curarisi (înv. și fam.), a (se) căuta, a (se) îngriji de sănătate, a urma (a face) un tratament, a face (a urma) o cură; a (se) vindeca, a (se) tămădui (pop.), a (se) lecui, a (se) însănătoși, a se zvidui (reg.), a se face bine, a (se) pune pe picioare, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a se învoinici (rar). V. boală, doctor, însănătoșire, medicament, medicină.

TRATAMENT AVIOCHIMIC procedeu de tratare a culturilor cu ajutorul substanțelor chimice împrăștiate din avioane utilitare special amenajate.