terapie sf [At: AR (1829) 191¹/2 / Pl: ~ii / E: fr thérapie] 13 Terapeutica (13). 4 (Is) ~ tisulara Histoterapie. 5 (Is) ~ intensiva Terapie (2) prin care bolnavii imediat operatzi sau in stare foarte grava sunt permanent asistatzi de personal medical in saloane speciale Si: reanimare.

TERAPÍE s. f. Metoda folosita pentru a vindeca o anumita boala. Una din realizarile cele mai mari ale shtiintzei medicale o constituie aplicarea terapiei cu antibiotice in bolile infectzioase. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 366 5/3. Daca aruncam o privire asupra evolutziei terapiei interne in bolile dermatologice vom constata k ea nu a jucat in trecut un rol prea insemnat. NICOLAUMAISLER D. V. 112.

TERAPÍE s.f. (Med.) Metoda folosita pentru vindecarea unei boli; terapeutica. ♦ Ingrijire medicala; tratament. // Element secund de compunere savanta cu semnificatzia „tratament” „ingrijire medicala” „medicatzie”. [< fr. thérapie cf. gr. therapeia].

TERAPÍE¹ s. f. terapeutica (II 1). (< fr. thérapie)

TERAPÍE ~i f. med. 1) v. TERAPEUTICA. 2) Totalitate a metodelor shi procedeelor folosite la tratamentul unei boli. [G.D. terapiei] /<fr. therapie

reanimáreterapíe (intensíva) s. f. (med.) Procedeu terapeutic folosit in vederea restabilirii functziilor vitale ale organismului ◊ „Poate aceste dezechilibre trebuie corectate astfel k analizele sa ajunga cel putzin aproape de normal. Aceasta este o reanimareterapie intensiva preoperatorie.” R.l. 12 XII 80 p. 2 (din reanimare + terapie intensiva; DEX)

electroterapie f. tratarea boalelor prin electricitate.

terapíe s. f. art. terapía g.d. art. terapíei; pl. terapíi art. terapíile

terapíe s. f. art. terapía g.d. art. terapíei; pl. terapíi art. terapíile

TERAPÍE s. 1. v. tratament. 2. terapie intensiva = reanimare. (Serviciul de ~ din spitalul...) 3. terapie tisulara v. histoterapie.

TERAPIE s. (MED.) terapeutica tratament. (~ intensiva a unei boli.)