TERAPEÚTICĂ s. f. Parte a medicinei care se ocupă cu tratarea bolilor și cu modul de întrebuințare a medicamentelor; știința vindecării bolilor. Printre problemele biologice rezolvate cu ajutorul chimiei și fizicii găsim... un mare număr de probleme de patologie și de terapeutică. MARINESCU, P. A. 88.

TERAPEÚTICĂ s.f. Ramură a medicinii care studiază tratamentul bolilor și modul de întrebuințare a medicamentelor; terapie. ♦ Totalitatea metodelor de vindecare a unei boli. [Pron. -pe-u-. / < fr. thérapeutique, cf. gr. therapeuein – a îngriji].

TERAPEÚTICĂ f. Ramură a medicinei care studiază bolile interne, precum și metodele de tratare și de profilaxie a acestora. [G.-D. terapeuticii] /<fr. thérapeutique

terapeutică f. partea medicinei care se ocupă cu tratamentul boalelor.

TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique.

terapeutic, ~ă [At: EPISCUPESCU, A. 102/8 / P: ~pe-u~ / V: (înv) ~eftică sf, ~evtic a / S și: (înv) the~ / A și: (înv) ~peu~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr therapeutique] 1 sf Ramură a medicinii care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de întrebuințare a medicamentelor Si: terapie (1). 2 sf Metodă de vindecare a unei boli Si: terapie (2). 3 sf Tratament al unei boli Si: terapie (3). 4-5 a Care ține de terapeutică (2-3). 6-7 a Privitor la terapeutică (2-3). 8 a Curativ (1).

TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinii care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de întrebuințare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique.

TERAPEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la terapeutică. II. s. f. 1. ramură a medicinei care studiază tratamentul bolilor; terapie. 2. metodă de vindecare a unei boli; tratament (2). (< fr. thérapeutique)

*terapéŭtic și -peútic, -ă adj. (vgr. therapeutikós). Curativ, care vindecă: agent terapeutic. S. f. Partea medicineĭ care arată cum se tratează boalele.

terapeútică (-pe-u-) s. f., g.-d. art. terapeúticii; (terapii) pl. terapeútici

terapeútică s. f., g.-d. art. terapeúticii; (terapii) pl. terapeútici

TERAPEÚTICĂ s. v. tratament.

TERAPEUTICĂ s. (MED.) terapie, tratament. (~ intensivă a unei boli.)