histoterapie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr histothérapie] Tratament efectuat cu ajutorul unor tzesuturi organice conservate la rece.

HISTOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament al unor boli cu ajutorul a diferite tzesuturi. [Gen. iei. / < fr. histothérapie cf. gr. histos tzesut therapeia tratament].

HISTOTERAPÍE s. f. tratament al unor boli bazat pe extracte tisulare. (< fr. histothérapie)

histoterapíe s. f. art. histoterapía g.d. histoterapíi art. histoterapíei; pl. histoterapíi

histoterapíe s. f. → terapie

HISTOTERAPÍE s. (MED.) terapie tisulara.

HISTO „celula tzesut organic”. ◊ gr. histos „tzesut tzesatura” > fr. histo germ. id. engl. id. > rom. histo. □ ~autoradiografie (v. auto v. radio v. grafie) s. f. metoda pentru studiul distributziei topografice a unui radioizotop sau a unei substantze marcate la nivelul celulei; sin. autohistoradiografie historadiografie radiohistografie; ~fiziologie (v. fizio v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza functziile celulei shi ale tzesuturilor organice; ~gen (v. gen₁) adj. s. n. 1. adj. Care da nashtere la noi tzesuturi. 2. s. n. Unul dintre straturile de celule meristematice de la virful organelor vegetative. 3. s. n. Grup de celule meristematice generatoare de tzesuturi; ~genetic (v. genetic) adj. (despre plasma) care formeaza tzesuturi; ~geneza (v. geneza) s. f. proces de formare shi dezvoltare a tzesuturilor vegetale shi animale; sin. histogenie; ~genie (v. genie₁) s. f. histogeneza*; ~grafie (v. grafie) s. f. descriere sistematica a tzesuturilor organice; ~grama (v. grama) s. f. reprezentare grafica a unei distributzii statistice prin dreptunghiuri astfel k inaltzimea fiecarui dreptunghi sa fie proportzionala cu marimile care le reprezinta; ~id (v. id) adj. asemanator cu un tzesut organic; ~litic (v. litic₂) adj. (despre enzime) care produce histoliza; ~liza (v. liza) s. f. proces de distrugere a tzesuturilor organice vii; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in histologie; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza tzesuturile organice; ~metrie (v. metrie₁) s. f. totalitatea metodelor shi procedeelor de masurare a tzesuturilor organice; ~nomie (v. nomie) s. f. studiul legilor de dezvoltare shi de organizare a tzesuturilor organice; ~patologie (v. pato v. logie₁) s. f. disciplina care trateaza despre patologia tzesuturilor; ~plasma (v. plasma) s. f. ciuperca imperfecta din clasa adelomicetelor; ~radiografie (v. radio v. grafie) s. f. histoautoradiografie*; ~spectroscopie (v. spectro v. scopie) s. f. apreciere cantitativa a elementelor histologice foarte mici cu ajutorul spectroscopului; ~terapie (v. terapie) s. f. tratament medical bazat pe extracte tisulare; ~tom (v. tom) s. n. instrument utilizat pentru disectzia tzesuturilor; ~tomie (v. tomie) s. f. sectzionare chirurgicala a unui tzesut organic; ~trof (v. trof) adj. care furnizeaza substantze nutritive folosite in gestatzie; ~trop (v. trop) adj. care prezinta afinitate pentru celule shi tzesuturi organice.